Contra turcilor va fi mai ușor, dar și mai greu!
Deși le lipsește “împingătorul” Bourceanu, pierdere foarte importantă, presupun că lui Chiricheș et Comp. le va fi mai ușor cu turcii decît le-a fost cu ungurii. Asta și în ideea că, pe lîngă avantajul terenului propriu și al publicului, în […]
Deși le lipsește “împingătorul” Bourceanu, pierdere foarte importantă, presupun că lui Chiricheș et Comp. le va fi mai ușor cu turcii decît le-a fost cu ungurii. Asta și în ideea că, pe lîngă avantajul terenului propriu și al publicului, în nota lui și vineri, adică minunat, “tricolorii” mai posedă un atu: victoria de săptămîna trecută le-a întărit moralul, le-a sporit încrederea în forțele proprii.
Mai au de partea lor amintirea ultimei confruntări directe, succes la Istanbul cu 1-0 în 2012, iar acum și varianta unui scor egal, suficient pentru a lua în calcul atingerea barajului către Rio. În aceeași categorie intră și palmaresul. De-a lungul anilor, pe parcursul a 24 de întîlniri, Turcia n-a cîștigat nici o partidă oficială în România! N-ar strica, firește, ca tradiția să se păstreze!
Faptul că adversarii tocmai l-au mazilit pe Avci și l-au adus pe Terim reprezintă o sabie cu două tăișuri. Schimbarea băncii tehnice poate înviora vestiarul, dar îl poate și da peste cap în condițiile în care, recunoscut ca mînă forte, “Împăratul” e acuzat că i-ar proteja pe jucătorii Galatei, formație pe care o pregătește în paralel cu “naționala”!
Din aceste motive, alese de pe o listă mai lungă, “naționala” României merită considerată favorită. Cu o șansă în plus, indiferent de formula pe care o va folosi Pițurcă. Probabil cu Hoban în locul lui Bourceanu și cu Tănase, preferat lui Maxim, pe banda stîngă. Cum selecționerul ne-a obișnuit cu surprizele, nu-i exclus ca el să scoată vreun as din mînecă în ultimul moment. Cum ar fi urcarea lui Chiricheș la mijloc, ca jolly-joker, însoțită de titularizarea lui Găman, a lui Papp ori a lui D. Grigore în linia de fund.
Repet ce-am spus ieri, că s-ar recomanda cît mai puține modificări. Mai nădăjduiesc și că, refuzînd mirajul egalului, Pițurcă nu va comite greșeala de a cere apărare cu orice preț. Dimpotrivă, ar trebui să iasă la atac. Cînd vrei un egal, trebuie să vizezi victoria și să tragi pentru ea!
Paradoxal, aparent mai ușoară, misiunea “tricolorilor” e foarte dificilă. Fără a ridica absența lui Bourceanu la rang de dramă, asta și deoarece “ienicerii” sosesc hotărîți să-și joace ultima șansă. Înfrîngerea ar însemna pentru ei începutul sfîrșitului, de aceea e în afara oricărui dubiu că scontează pe 3 puncte de la București. Numai că răsfățatul ogar al turcului, poveste veche, a ajuns să mănînce de foame și mere pădurețe!
Oricîte emoții ar avea, și e logic să aibă, Pițurcă și băieții lui sînt obligați să rămînă încrezători, să lupte pentru a le oferi milioanelor de compatrioți încă un prilej de bucurie. Vorba lui Pintilii, MVP-ul partidei cu maghiarii, cînd vezi Arena Națională plină ochi și o auzi cîntînd “Deșteaptă-te, române!” într-un cor imens, te simți emoționat și mîndru, apoi “te gîndești că trebuie să alergi, să rupi pămîntul pentru țara ta!”. Frumos, un îndemn de urmat.