Steaua vrea, dar și poate?

Totul e bine cînd se termină cu bine, ­astfel ar trebui să comenteze suporterii Stelei frumoasa victorie de la Tbilisi. ­Deoarece formația lor de suflet a învins în cele din ­urmă clar, indiscutabil, dar în ­disputa cu un adversar modest, […]

Totul e bine cînd se termină cu bine, ­astfel ar trebui să comenteze suporterii Stelei frumoasa victorie de la Tbilisi. ­Deoarece formația lor de suflet a învins în cele din ­urmă clar, indiscutabil, dar în ­disputa cu un adversar modest, care a și ținut-o în șah, de necrezut, vreme de un ceas!  Cît timp georgienii au fost capabili să facă presing și să închidă spațiile spre propriul careu, roș-albaștrii nu s-au regăsit! Cu capul în pămînt, cărau parcă apă cu ciurul!

Practic, din minutul 61, în care Tătărușanu a parat penalty-ul tras prost de Xisco la 0-0, pe teren a rămas o singură echipă. Abia din clipa aceea am început s-o recunoaștem pe campioana României, care a reușit să-și pună în evidență valoarea, tehnica, organizarea și dezinvoltura, toate net superioare. Tocmai pentru că scorul ar fi putut lua proporții, Uhrin jr. ar trebui să se felicite că n-a încasat-o mai rău.

Pe de altă parte, s-ar cuveni și ca Reghe să nu uite ora în care elevii lui au bătut pasul pe loc. În mod special lui Latovlevici, lui N. Stanciu și lui Ad. Popa, altădată cărți cîștigătoare, nu le-a priit gazonul din capitala Georgiei, i-a incomodat.  Gazon pe care, din păcate, dar oarecum previzibil, Nikolici și Piovaccari n-au realizat mai nimic! Scuze, dar primul arată mai degrabă a atlet, a alergător de garduri ori de semifond!

Unii dintre steliști au dezamăgit, iar alții au în­cîntat, lista ultimilor trebuind începută cu provi­dențialul Tătărușanu. În situația în care el n-ar fi blocat șutul lui Xisco, meciul ar fi putut căpăta o turnură neplăcută pentru Steaua. Probabil că ea n-ar fi pierdut, însă ar fi trecut prin emoții și s-arfi văzut silită să tragă din răsputeri în retur.

Mai merită elogiați, obligatoriu, tînărul Gabi ­Iancu, autorul ambelor goluri, și Cr. Tănase, marți mai puțin boem ca de obicei, mai insistent, mai impetuos. Inspirația lui Reghecampf de a-l introduce la pauză pe Gabi Iancu a înclinat decisiv balanța, superevoluția ex-constănțeanului de 19 ani confirmînd părerea lui Hagi că puștiul ar trebui încurajat mai tare, adică titularizat mai des. Cine știe fotbal se pricepe, nu?

Succesul de marți seara a rezolvat problema ­calificării, dar nu și pe cea a perspectivei, asta în varianta în care, conștientă de calitățile ei, Steaua nu se mărginește la Europa League, ci visează la Liga Campionilor. Cu ce are acum, inclusiv în urma plecărilor lui Rusescu și Chiricheș, se descurcă cu adversari de talia lui Vardar Skopje ori Dinamo Tbilisi, a dovedit-o. Dar mai sus, ca să lupte de la egal la egal cu marile forțe continentale, ar trebui să aducă urgent un fundaș central și un atacant de careu. Ciudat însă, după ce l-a luat pe “Prințul” Cristea, s-ar pregăti să mai ia încă un mijlocaș, pe Sînmărtean!

Foarte talentați, deși capri­cioși, aceștia i-ar folosi, dar tot mai bine ­i-ar prinde un stoper și un vîrf de atac. Pentru că lipsa lui Chiri­cheș se va resimți o perioadă ca o rană greu de vindecat, iar Nikolici și Piovaccari nu reprezintă soluții pentru o echipă cu pretenții.

Concret, dacă Steaua se mulțumește cu ce are, atunci e în regulă, rezistă pînă la un anumit nivel, nu se face de rîs. Dacă își propune însă mai mult, trebuie să se miște, să se întărească.