Steaua: e loc pentru mai bine

Fiind în vacanță pe unde nu se prind posturile noastre de televiziune, am văzut-o pe Steaua întîia oară în această vară abia marți seara. Evoluția sa din întîlnirea cu Vardar nu m-a sedus, însă m-a mulțumit. Am remarcat dorința trupei […]

Fiind în vacanță pe unde nu se prind posturile noastre de televiziune, am văzut-o pe Steaua întîia oară în această vară abia marți seara. Evoluția sa din întîlnirea cu Vardar nu m-a sedus, însă m-a mulțumit. Am remarcat dorința trupei roș-albastre de a cîștiga returul de la Skopje în condițiile în care își asigurase practic calificarea de la București.

În loc să tragă la umbră, să se menajeze, ea a forțat victoria. Insistînd, a dovedit că n-are numai valoare, ci și moral, atitudine, caracter. A ținut să-și respecte blazonul și a reușit. Steaua a mai demonstrat ceva în capitala Macedoniei, că posedă echipă, dar și lot. Curajos și realist, Reghecampf i-a lăsat acasă pe Chiricheș și pe Cr. Tănase, ale căror absențe însă aproape că nu s-au simțit. Fără să aibă tehnica lui Dodel, finețea acestuia, outsiderii Pîrvulescu și Iancu n-au rămas datori. Dimpotrivă, spre deosebire de stilul mai elaborat al titularului, ambii au iuțit jocul, i-au dat o viteză în plus, chiar alt orizont, altă respirație.

În opinia mea, MVP-ul partidei a fost, la con-curență cu omniprezentul Bourceanu, tînărul Nicușor Stanciu.  În vînă, neobosit în spatele vîrfului împins, ex-vasluianul i-a pasat lui Piovaccari pentru 1-0 și a trimis de două ori balonul în bară, de aici și părerea că, dacă Stanciu va arăta aceeași dezinvoltură, lui Reghe îi va fi imposibil să-l scoată din garnitura standard.

În măsura în care Chiricheș va pleca la Roma ori altundeva, antrenorul a procedat bine că nu l-a luat la Skopje. Szukala și Gardoș s-au descurcat, dar au și greșit, mai ales primul și, paradoxal, în special la mingile pe sus!  În cîteva situații, inclusiv la gol, mai scundul Kostovski i-a bătut la cap pe Szukala și pe Georgievski, ceea ce a surprins și a deranjat. Deși continuă să fie oameni de bază, cei doi fundași centrali mai au de învățat să se dubleze, să se ajute reciproc. Tocmai pentru că sînt mai convingători la construcție decît la intercepție, mai au de lucrat.

Altminteri, o trupă cu pretențiile Stelei nu poate sta doar într-o pereche de stoperi, mai trebuie adus unul, măcar unul. Fie și pentru că vine la rînd Dinamo Tbilisi, formație cu cel puțin o clasă superioară lui Vardar, piatră infinit mai greu de spart.

Ce-am spus despre Steaua aș spune și despre Piovaccari, mi-a plăcut, dar cu rezerve. Robust, priceput în a crea spații pentru coechipieri, italianul a debutat cu dreptul: a deschis scorul, atenție, dintr-o fază în care căpitanul lui Vardar era pe punctul de a-l dezbrăca de tricou! , apoi a impresionat grație unei “foarfeci” spectaculoase. În ciuda gabaritului, pare mobil, fîșneț, speculativ.

Cum la fel de adevărat e că golul gazdelor a pornit de la o eroare copilărească a lui, minge simplă, făcută cadou unui adversar, Piovaccari mai are nevoie timp ca să se acomodeze. În opinia mea, mai fotbalist decît Nikolici, mai înzestrat, italianul merită urmărit și încurajat. Atît că și în cazul în care el va confirma, Steaua tot ar trebui să mai ia un atacant, un vîrf de careu, dar despre asta vom mai vorbi.