A ales lupta, nu banii!

Datorită turului de forță reușit în ­Rusia, unde a luat-o pe Dinamo Moscova de pe ultimul loc și a dus-o în final pe 7, la un singur pas de Europa League, Dan Petrescu a primit numeroase oferte în intersezon. Cele […]

Datorită turului de forță reușit în ­Rusia, unde a luat-o pe Dinamo Moscova de pe ultimul loc și a dus-o în final pe 7, la un singur pas de Europa League, Dan Petrescu a primit numeroase oferte în intersezon. Cele mai tentante au venit din zona Golfului: Al Nasr din Emirate și Al Hilal din Arabia Saudită au plusat nebunește în speranța că-și vor asigura serviciile tehnicianului bucureștean.

Atît echipa din EAU, care l-a demis recent  pe Zenga, cît și cea cu care Olăroiu a realizat eventul în 2008, cînd și-a adjudecat Saudi Premier League și Crown Prince Cup, i-au propus lui Dan, incluzînd și bonusurile de succes, cîști­guri aproape duble față de cel actual, cifrat la 2,5 milioane de euro. Rezultă că Petrescu ar fi încasat pe jumătate de an în Golf cît ia la Moscova într-un an întreg!

Probabil că altul n-ar fi stat să se ­gîndească, ci s-ar fi suit în primul avion. Asta și în ideea că, ajuns într-o țară arabă, ar fi scăpat de ­stresul din Rusia, de tensiunea unui campionat plin de valori, dar și de interese, de zbucium. La oricare Al, Dan ar fi fost mai puțin solicitat, n-ar fi trăit în ritmul trepidant de la Moscova, mereu cu sufletul la gură.

În condițiile în care s-ar fi rezolvat, mai devreme ori mai tîrziu, și chestiunea rezilierii con­tractului înainte de termen, plecarea lui Petrescu n-ar fi surprins și din considerentul că acesta s-a simțit deranjat de săgețile ­trimise spre el de oficialii dinamoviști. După ratarea calificării în Europa League, conducătorii clubului l-au arătat cu degetul sau măcar l-au dojenit, însuși președintele Ghenadi Soloviov transmițîndu-i de la distanță, ironic, că speră să se ridice la înălțimea așteptărilor unui antrenor foarte exigent prin aceea că încearcă să i-l cumpere pe superstarul brazilian ­Neymar, achiziționat deunăzi de Barcelona contra a 57 de milioane de euro!  Era un motiv în plus ca, rănit în orgoliul propriu, Petrescu să-și strîngă bagajele și să zică do svidania!

Spre lauda lui, românul i-a refuzat scurt pe arabi și, parcă vrînd să recupereze timpul pierdut cu vacanța, a reluat pregătirile cu Kokorin, Dzsudzsak et Comp. Personal, atitudinea lui ­m-a impresionat și pentru că l-am perceput ca pe o excepție de la regulă într-o lume a balonului rotund, și nu numai, în care banii nu lasă pe nimeni indiferent. Cu ei începe și se termină totul, ei desființează principii și hotărăsc destine.

Iată însă că, împins de dorința de a demon­s­tra că mai are un cuvînt important de spus și atras de perspectiva revanșei, Petrescu a decis să continue cu Dinamo. Opțiune nobilă, a ales lupta și îndîrjirea.

Altminteri, îmi vor reproșa unii că patetizez, argumentînd că nu-i chiar așa greu să declini o ofertă ispititoare atunci cînd ești plătit cu 2,5 milioane de euro pe an! La asemenea salariu, îți permiți să strîmbi din nas deoarece, nu-i așa?, are balta pește. De acord, nu exclud ca preopinenții să aibă dreptate. Dar și așa, rămîn la părerea că refuzul lui Dan merită atenție. Ba și mai mult, respect.