Interdicția de a urî

Demnă de laudă și de urmat inițiativa “cîinilor roșii”, concret, a directorului de imagine Ion Culina, de a căuta suporteri în rîndul elevilor, de a-i descoperi și de a-i fideliza. Ca atare, în cadrul proiectului numit Ora de Dinamo, portarul […]

Demnă de laudă și de urmat inițiativa “cîinilor roșii”, concret, a directorului de imagine Ion Culina, de a căuta suporteri în rîndul elevilor, de a-i descoperi și de a-i fideliza. Ca atare, în cadrul proiectului numit Ora de Dinamo, portarul Cristian Bălgrădean, fundașul Srgian Luchin și antrenorul secund Florentin Petre au vizitat deunăzi Școala Generală 49 din cartierul bucureștean Vatra Luminoasă, unde 500 de puști i-au întîmpinat cu emoții, cu flori și cu aplauze. În schimb, aceștia s-au putut fotografia cu oaspeții, au primit autografe din partea lor și unele cadouri, eșarfe, șepci etc. Pentru mulți dintre elevi, dacă nu pentru toți, întîlnirea a fost una memorabilă, de neuitat.

Un singur aspect a stricat însă, în opinia mea, frumusețea sărbătorii, momentul în care, ca să-l impresioneze pe Bălgrădean, copiii au scandat, cu trimitere către rivalul acestuia de la Steaua, “Tătărușanu e praf, Tătărușanu e praf!”! Nu știu cine i-a sfătuit să strige asta, sper că nu vreunul dintre profesori, însă i-a sfătuit prost. Foarte prost.

Tocmai pentru că puștii de azi vor fi adulții care vor ocupa mîine tribunele stadioanelor, ei trebuie învățați să țină cu echipa favorită și s-o încurajeze, dar și s-o respecte pe cea adversă. Să vadă în aceasta un partener de întrecere, nu un dușman. În fond, fără a filosofa, n-are importanță care e mai talentat dintre Tătărușanu și Bălgrădean, nu ­asta-i discuția acum.

Indiferent de părerea unuia ori a altuia, nu era însă cazul să se întîmple ce s-a întîmplat la Școala Generală 49. Întîi că elevii s-au legat aiurea de portarul Stelei, fără justificare. Apoi că, deprinși de timpu­riu să conteste și să huiduie, e posibil să ajungă mai tîrziu, să nu minimalizăm riscul!, să sară la bătaie și chiar să dea în cap!

Deoarece nu-i vorbă goală aceea că pe copii îi ai cum îi crești, e de datoria noastră, a celor maturi, să-i facem să înțeleagă că a iubi o echipă, indiferent care, nu ­presupune s-o urăști pe alta ori, încă mai grav, să le urăști pe toate celelalte.

Altminteri, s-a dramatizat în stil shakespearian că Alexandru Ioniță II, legitimat la Rapid și titular în recentul meci din Liga 1 cu CS Severin, dar elev la “Mircea Eliade”, a îmbrăcat într-o partidă din Cupa Liceelor, ca și coechipierii săi, tricoul roș-albastru al Stelei! Ce mai tevatură, ce mai agitație, de parcă s-ar fi sfîrșit lumea, unii fani vișinii mergînd pînă acolo încît, asemenea unor talibani, au cerut expulzarea “vinovatului” din Giulești!  Degeaba a explicat Ioniță II că nu el a ales echipamentul și că a fost obligat să-l poarte, a avut nevoie să sărute de zor și ostentativ sigla Rapidului pentru a căpăta iertare.

Din păcate, astfel înțeleg unii, mai mulți decît ne închipuim, ideea de concurență, de rivalitate, de adversitate. Nu doar greșit, ci chiar pe dos.