Dovada că numai talentul n-ajunge

De cîte ori Rednic vorbea despre interesul lui Standard de a-i încredința postul de antrenor, și vorbea des, ne amuzam prin redacție. A părut că vrabia mălai visează pînă în octombrie trecut, cînd formația belgiană, pierdută în josul clasamentului, chiar […]

De cîte ori Rednic vorbea despre interesul lui Standard de a-i încredința postul de antrenor, și vorbea des, ne amuzam prin redacție. A părut că vrabia mălai visează pînă în octombrie trecut, cînd formația belgiană, pierdută în josul clasamentului, chiar a apelat la serviciile fostului ei jucător! Deși celui poreclit de unii Puriul și de alții Strîmbul i se împlinea un vis, puțini au crezut că va face carieră la Liège. Optimiștii îi dădeau maximum 3-4 luni, restul nici atît.

Spre surpriza generală, dar și spre lauda lui, Mircea Rednic a izbutit. Ba a încîntat și a sedus. Adunînd 13 victorii din 22 de meciuri, a suit echipa pe locul 6 la finalul sezonului regulat și, de necrezut, pe 3 în play-off, asta după ce în ultima fază a campionatului le-a luat primelor 4 clasate 10 puncte din 12!  Cînd trupa roș-albă speră să recupereze cele 4 puncte ce o despart de liderul Anderlecht, Rednic a dezvăluit secretele fulminantei ascensiuni: “Cînd spui Standard, spui performanță, sacrificiu. Muncești, joci bine și învingi! Altminteri, la revedere!”.

Cum a procedat și în Azerbaidjan, unde a ­pregătit-o pe Hazar Lankaran, Puriul a adus și în Valonia jucători de-acasă, pe Adrian Cristea și pe George Țucudean. Inițial, aceștia l-au ajutat, apoi au dispărut de pe gazon și chiar de pe banca de rezerve! În pofida faptului că ­antre­norul a pariat pe ei, Cristea și Țucudean au decepționat: cu o medie de 37,1 minute pe meci și, respectiv, de 15,6, n-au înscris nici un gol și n-au realizat nici un assist, bilanț egal cu zero!

Cu siguranță că evoluția lor i-a căzut rău lui Rednic, băgat la mijloc, acuzat că a cheltuit aiurea banii clubului sau măcar bănuit că a tras ceva sfori. Nu-i ușor să trăiești printre străini, iar să-i cîștigi de partea ta e infinit mai greu. Uneori, de-a dreptul imposibil.

“Mi-e ciudă că români mei nu s-au integrat”, a comentat cu năduf tehnicianul, trimițînd să­geți mai ales spre “Prințul” Cristea: “Un eșec, depășit de ritm, nu compensează cu ­tehnica. Nu acoperă ambele faze”.  L-a certat și pe Țucudean, pentru care Standard i-a plătit lui Dinamo 800.000 de euro, dar n-a uitat că, născut pe 30 aprilie 1991, acesta are 7 ani și jumătate mai puțin decît Cristea, așa că l-a menajat. Logic, pe lîngă că explică, vîrsta și iartă multe.

Aventura occidentală a lui Adrian Cristea, împrumutat pînă în vară, se va sfîrși curînd. Se va încheia însă prost deoarece fotbalistul cotat printre cei mai înzestrați din România nu s-a descurcat în Belgia, al cărei campionat ­nu-i totuși unul de top. Mai degrabă e de valoare ­medie, comparabil cu al nostru.

Din păcate, nereușita lui Cristea vine să demonstreze că numai talentul nu-i suficient ca să ieși învingător în fața unor adversari învățați să transpire și care chiar obișnuiesc să transpire. Obligato­riu, talentul trebuie însoțit de ambiție și de perseverență. Citînd din Rednic, și de sacrificiu. În măsura în care nu greșesc, iar dacă greșesc îmi cer scuze, mi se pare în continuă creștere numărul românilor care gîndesc și se comportă în dorul lelii aidoma “Prințului”.

Ne cam furăm căciula singuri, nu?