Da, Rapid-Steaua chiar a fost derby!

Dincolo de provocările unora și de ironiile altora, opinez că meciul dintre Rapid și Steaua de duminică a constituit un derby. Angajamentul echipelor, ambiția și ardoarea lor l-au ridicat la acest rang. Aflați într-un moment dificil, rapidiștii au pus suflet, […]

Dincolo de provocările unora și de ironiile altora, opinez că meciul dintre Rapid și Steaua de duminică a constituit un derby. Angajamentul echipelor, ambiția și ardoarea lor l-au ridicat la acest rang. Aflați într-un moment dificil, rapidiștii au pus suflet, au dovedit caracter. Printr-o dăruire vecină cu sacrificiul, au încercat să se depășească și, circa 60-70 de minute, au reușit. Deși cu burțile goale, ei au luptat eroic cu niște adversari superiori ca valoare, demers în numele căruia merită mai mult respect. Într-un campionat în care Steaua zburdă, Rapid i-a opus o frumoasă rezistență, dînd de știre că liderul autoritar al Ligii 1 nu-i invincibil.

În ciuda dominării teritoriale, cu o posesie a balonului de 64,4 la sută, Steaua n-a jucat neapărat mai bine. A făcut-o mai puțin tranșant și tăios ca de obicei. Astfel, scorul de 1-1 apare ca echitabil în condițiile în care fiecare formație a trecut pe lîngă izbîndă, dar și pe lîngă înfrîngere! Greu de precizat cine a ratat situații mai clare, Al. Ioniță I sau Tatu. Gazdelor le-a surîs norocul la bara lui Iancu din prelungiri, dar au avut și ghinion, reversul medaliei, șansa vizitatorilor, la golul lui Bourceanu, al cărui șut a fost deviat în proprie poartă de Abrudan.

În măsura în care Rada a țintit un egal, obținut finalmente cu mare cheltuială de energie, Reghecampf a creat permanent presiune și, mînat de trufia celui mai puternic, a forțat permanent victoria. A insistat. A luat însă și hotărîri bizare. N-am înțeles de ce l-a înlocuit pe Georgievski cu Tatu și nu direct cu Prepeliță, mișcare din pricina căreia a pierdut o schimbare. Am găsit neinspirată și folosirea lui Tatu în avanposturi. Nu știu al cui favorit e brazilianul, al patronului ori al antrenorului, dar nu-l văd titular în actuala garnitură. Iar ca vîrf împins, nu-l văd nici atît, sud-americanul fiind prea scund, prea lent și prea firav pentru misiunea respectivă! Dacă își propune o carieră europeană de durată, nu o prezență meteorică, Steaua trebuie să aducă în vară un atacant de careu. E absolut  obligatoriu, e musai, e sarcină!

Nu comentez ieșirile unei părți a galeriei giuleștene, sursa unei atmosfere deosebite, numai că, din păcate, ostilă echipei oaspete și, implicit, dăunătoare fotbalului, competiției și spectacolului.  Excesele nu se justifică, ele se sancționează, probă că Rapid va băga iarăși adînc mîna în buzunar. Dar consider că arbitrul Sebastian Colțescu a procedat corect că n-a oprit un meci pe care l-a întrerupt doar 8 minute. Întrucît i-am reproșat lui Alexandru Deaconu că s-a pripit cînd a suspendat întîlnirea Rapid-Steaua din primăvara lui 2008, celebrul “caz bricheta”, normal ar fi să salutăm decizia lui Colțescu de duminică. Și s-o lăudăm.

Trebuie felicitat și Alex Bourceanu. Căutînd să potolească spiritele, căpitanul din Ghencea și-a îndemnat și convins coechipierii să nu părăsească gazonul și să alerge la vestiar cu speranța că istoria se va repeta și vor cîștiga la “masa verde” ca în urmă cu 5 ani. În sfîrșit, aș fi vrut să știu dacă Bourceanu și ai lui ar fi reacționat la fel în situația în care Steaua nu avea, cum se întîmplă astăzi, 16 puncte avans? Asta e însă o întrebare la care nu voi primi niciodată răspuns.