E da ori e ba: Alexe la Steaua?

Marți seara tîrziu, l-am avut invitat la EuropaFM pe profesorul universitar Constantin Anghelache, pe care un fan al “cîinilor” l-a întrebat ­dacă a afirmat că i-ar permite lui Marius Alexe să se transfere în Ghencea?! Deși intervenția radioas­cultătorului aducea mai […]

Marți seara tîrziu, l-am avut invitat la EuropaFM pe profesorul universitar Constantin Anghelache, pe care un fan al “cîinilor” l-a întrebat ­dacă a afirmat că i-ar permite lui Marius Alexe să se transfere în Ghencea?! Deși intervenția radioas­cultătorului aducea mai degrabă a reproș decît a întrebare, noul președinte al lui FC Dinamo ­și-a păstrat calmul. Precizînd că n-a zis chiar așa, Anghelache a subliniat că nici în clipa de față și nici în viitorul imediat nu se pune problema ple­cării lui Alexe la Steaua. A exclus varianta.

Surprinzător, răspunsul nu l-a mulțumit pe cel ce se recomandase Hara. Din contră, parcă ­l-a înverșunat, omul pronunțîndu-se clar, viguros, numai și împotriva luării în discuție a transferului amintit. Implicit, a transferului oricărui dinamovist către “eternul dușman” roș-albastru, ideea de bază a discursului respectiv constînd în aceea că unui talent descoperit și lansat de un anume club i-ar fi interzis, cu desăvîrșire interzis, să îmbrace vreodată tricoul clubului rival!  Cu alte cuvinte, Alexe ar trebui să rămînă pe loc sau, la o adică, să plece oriunde, dar niciodată la Steaua! La inamic, nu, sub nici o formă, nu!

Pe marginea acestei mentalități, anacronică ­tocmai pentru că neglijează faptul că, asta fiind meseria și pîinea lor, fotbaliștii sînt profesioniști și au dreptul să-și decidă singuri soarta, vă propun să discutăm fără rezerve și fără prejudecăți. Deschis, sincer.

Radioascultătorul putea găsi chiar în curtea proprie exemple menite să-l mai domolească. Mă refer la Cătălin Munteanu și la Ionel Dănciulescu. Primul a debutat în Ghencea, iar celălalt a strîns cele mai multe prezențe all-time în prima noastră divizie, 502 meciuri, evoluînd întîi la Dinamo (1995-1997), apoi la Steaua (1997-2002) și, din 2002 încoace, cu șederi pasagere în China și în Spania, înapoi la Dinamo. În ciuda acestei mișcări, nimeni n-a îndrăznit să-i acuze pe cei doi că, schimbînd o echipă cu principala ei adversară, au trădat ori și-au făcut datoria în dorul lelii. Afară, după 5 sezoane petrecute la Barcelona, celebrul Figo a jucat tot atîtea la Real Madrid, la fel cum Sol Campbell a mers de la Tottenham la Arsenal și Ashley Cole de la Arsenal la Chelsea, formații care de peste un secol se iubesc ca șoarecele și pisica! În Italia, Seedorf și Vieri au dat, în același oraș, Interul pe AC Milan, după cum Cassano a parcurs drumul în sens invers.

Precizez că nu-i treaba mea dacă Marius Alexe ajunge ori nu la Steaua. Nu mă preocupă subiectul, mă lasă indiferent. Consider însă, e o părere, nu un verdict, că a venit timpul să gîndim mai liber și mai puțin închistat, să nu-i mai legăm pe jucători de o echipă ori de alta, ci să le îngăduim, cînd ei cred de cuviință, să aleagă chiar și gruparea rivală.

Altminteri, concurența dintre suporteri ajută fotbalul, îl hrănește, îl dezvoltă. În măsura în care această dispută merită încurajată, ea trebuie și ținută în frîu. Deoarece crește riscul ca, scăpată de sub control și transformată în dogmă, să împiedice. Să blocheze progresul.