Dragomir contra Pițurcă, gîlceava foștilor prieteni

Aud și citesc că proximul Comitet Executiv va analiza, pe 17 aprilie, varianta demiterii selecționerului. Ușor de ghicit că în spatele acțiunii se află însuși președintele Ligii, Dragomir, transformat din prietenul de nădejde al lui Pițurcă în dușmanul ireductibil al […]

Aud și citesc că proximul Comitet Executiv va analiza, pe 17 aprilie, varianta demiterii selecționerului. Ușor de ghicit că în spatele acțiunii se află însuși președintele Ligii, Dragomir, transformat din prietenul de nădejde al lui Pițurcă în dușmanul ireductibil al acestuia   Cum îl cunosc de peste 3 decenii, am și lucrat împreună, mă declar surprins de schimbarea atitudinii lui Dragomir, despre care aș fi jurat că se aprinde ușor ca să se stingă însă la fel de repede. Admit că m-am păcălit considerîndu-l pe Dragomir gură bogată, dar suflet bun. Înverșunarea cu care îi poartă sîmbetele lui Pițurcă e semn că m-am înșelat.

În multe privințe, Dragomir are însă dreptate. Perfectă dreptate. Inclusiv cînd susține că Pițurcă nu-i subordonatul personal al lui Mircea Sandu, ci e dator să dea socoteală Comitetului Executiv. Pe noi toți, ca și pe șeful LPF, ne-au nemulțumit evoluțiile slabe ale “naționalei” și, legate de ele, explicațiile subțiri, uneori puerile, furnizate de antrenorul ei. În loc să admită că a greșit titularizîndu-i pe Stancu și pe Grozav la Amsterdam, unde l-a ținut rezervă exact pe golgeterul Mutu!, Pițurcă s-a grăbit să arate cu degetul spre alții. A căutat vinovați în stînga și în dreapta, campionat debil, steliști obosiți, “tricolori” mediocri etc., dar a refuzat să se privească în oglindă!

A mutat, îmi cer iertare, mortul de pe Edgar Quinet pe Academiei . În stilul în care n-a lăsat vreodată de la el, vezi cazul Săpunaru, n-a lăsat nici acum. S-a încordat, s-a ambiționat. Dac-ar fi făcut-o, opinia publică l-ar fi judecat cu mai puțină asprime. Era logic ca și Dragomir să-i reproșeze se-lecționerului erorile amintite, rezultate ale lipsei de inspirație și, mergînd pe firul apei, ale unei exagerate încrederi în sine. Am mai scris despre asta, nu mai revin.

Pe de altă parte, nu mi se pare deloc în regulă să redeschizi tocmai acum, pentru că Pițurcă a îndrăznit să te contrazică, discuția referitoare la contractul dintre acesta și Federație. Cînd lumea întreagă știa că, în ciuda salariului princiar, Pițurcă nu are ca obiectiv calificarea la CM 2014, ci la CE 2016, să ne închipuim că șeful Ligii nu știa?! Deoarece subiectul nu-i nou, merită presupus că Dragomir insistă asupra lui din dorința de a cîștiga popularitate într-un moment în care cota lui Pițurcă e la pămînt. Punîndu-și adversarul la zid, Dragomir încearcă să se scoată în ochii iubitorilor fotbalului, oameni care, ca să fiu elegant, nu-l prea înghit. Probabil că ei au sesizat însă stratagema.

Mă număr printre cei care gîndesc că nici un selecționer, deci nici cel al României, nu-i infailibil, mai presus de critici. Dar asta nu înseamnă să-l pîndim și să-l luăm la șuturi pe Pițurcă din te miri ce, de dragul de a ne umfla mușchii și de a demonstra ce puternici sîntem! Concret, cît timp “naționala” antrenată de Pi-țurcă, cu toate erorile de pe bancă, păstrează șanse reale de calificare la CM, o asemenea ceartă fără sens, forțată și inutilă, nu servește cauzei. Nu face bine la atmosferă, la imagine, la nimic. Dimpotrivă, face rău. Numai rău.