Un pas înainte ori unul înapoi?

Recenta decizie a Comisiei Centrale a Arbitrilor ca transportul brigăzilor de la hotel la stadion şi invers să fie asigurat de cluburile gazde a stîrnit reacţii contrare. Notînd cu satisfacţie că s-a ridicat, în sfîrşit!, interdicţia ca arbitrii să ia […]

Recenta decizie a Comisiei Centrale a Arbitrilor ca transportul brigăzilor de la hotel la stadion şi invers să fie asigurat de cluburile gazde a stîrnit reacţii contrare. Notînd cu satisfacţie că s-a ridicat, în sfîrşit!, interdicţia ca arbitrii să ia contact cu reprezentanţii echipelor, unii au salutat hotărîrea forului prezidat de Alexandru Deaconu. Au considerat-o, în opinia mea logic, o întoarcere la normalitate, întrucît era incorect, ba şi lipsit de logică, să-i bănuieşti una, două pe cavalerii fluierului c-ar fi tentaţi să cedeze presiunilor exercitate dintr-o direcţie ori din alta. Şi, încă mai grav, c-ar ceda.

Deoarece relaţia arbitri-organizatori va fi mediată şi supravegheată de observatorul jocului, la rîndu-i informat de observatorul CCA de unde şi cînd trebuie preluată brigada, rezultă că pericolul realizării unei înţelegeri de ultim moment e minim. Practic, e egal cu zero. Ca atare, apreciind procedura folosită curent în Champions League şi în Europa League, majoritatea o califică drept un pas înainte. Un cîştig şi în ideea că exclude situaţiile neplăcute, în genul că arbitrii sosesc la stadion şi, nefiind recunoscuţi, sînt trimişi la plimbare!

Alţii însă, cred că mai puţini, interpretează măsura ca o revenire nedorită la perioada în care se mai întîmpla ca oficiali ai cluburilor, uneori doar sponsori sau simpatizanţi, să încerce să umble la „fluieraşi”, iar cîteodată să şi reuşească! Convinşi că paza bună trece primejdia rea, respectivii nu agreează hotărîrea şi o consideră chiar un pas înapoi. O involuţie.

Conform unei păreri la care subscriu, arbitrii nu pot şi nu trebuie suspectaţi degeaba. Dimpotrivă, ei merită un plus de libertate, de încredere şi de respect. Ajunge că o brigadă e obligată să se adune cu 6 ore înainte de meci, atenţie!, la un hotel a cărui adresă a fost comunicată CCA, n-ar mai fi nevoie şi de alte restricţii. De pildă, prevederea ca un bucureştean să petreacă la hotel noaptea premergătoare unei partide de Liga 1 pe care o va conduce în Bucureşti era o aberaţie şi, în acelaşi timp, o risipă. Asta ţinînd cont că arbitrii încasează un barem rezonabil, nici de negligat, nici de invidiat, din care suportă însă toate cheltuielile, transport, cazare, masă etc. Din fericire, s-a renunţat la prevederea amintită, la fel cum n-ar trebui să i se impună unui „central” să tragă la hotel dacă e delegat la mică distanţă de propriul domiciliu. Adică să locuiască în Capitală, să fluiere la Ploieşti ori la Giurgiu, dar să i se pretindăsă înopteze acolo cînd se ştie că fiecare doarme cel mai bine în patul lui!

Unii vor reclama că aceste detalii sînt elemente de bucătărie, de interes intern, deci redus. Că atunci cînd vorbim despre arbitri, important e ca ei să iasă de pe teren cu fruntea sus, să nu greşească. Iar dacă mai greşesc, cine nu greşeşte?, să n-o fi făcut special, cu intenţie. De acord, arbitrii români au păşit cu dreptul în noul sezon, dar au de parcurs un drum lung şi greu. Vom fi cu ochii pe ei.