Campionii derizoriului
Se află în plină desfășurare la Brașov și în împrejurimi Festivalul Olimpic al Tineretului European, la care participă reprezentanți din 45 de țări. Cum numărul străinilor se ridică la 1.400, FOTE e cel mai important rendez-vous sportiv găzduit de România […]
Se află în plină desfășurare la Brașov și în împrejurimi Festivalul Olimpic al Tineretului European, la care participă reprezentanți din 45 de țări. Cum numărul străinilor se ridică la 1.400, FOTE e cel mai important rendez-vous sportiv găzduit de România de la Universiada din 1981. Discutăm despre o competiție multidisciplinară ce durează o săptămînă, nu despre un meci de fotbal în genul finalei de Europa League 2012, disputată pe Arena Națională din București.
Evident că, intrînd în discuție o întrecere de anvergură, s-au depus strădanii deosebite pentru ca organizarea să reușească, iar imaginea României să cîștige. N-a fost însă ușor în condițiile lipsei noastre de succes și de experiență în domeniul sporturilor de iarnă. La altele ne mai pricepem noi, dar la schi, la patinaj, la hochei pe gheață etc. nu prea. Ne plasăm chiar în coada ierarhiilor.
În ciuda eforturilor, probabil că nu s-au făcut toate lucrurile la timp și nici cum trebuia. Mereu și pretutindeni rămîne loc pentru mai bine. Surprinzător însă, nici n-a început manifestarea că au și izbucnit polemicile, au și pornit certurile! S-a lansat ideea că s-a cheltuit exagerat pentru construirea unor baze ori pentru modernizarea altora. Poate că reproșul e întemeiat ori poate că nu e, ne vom lămuri, dar oare nu-i mai normal să lăsăm competiția să se încheie și abia apoi, după ce reflectoarele se vor fi stins, să vedem dacă s-au umflat deconturile și de către cine?! Să nu ne ambalăm de față cu oaspeții întrucît, de cînd e lumea lume, rufele murdare se spală în familie.
Legat de FOTE, a ieșit iar la suprafață talentul nostru de a ne pune piedică între noi, unii altora. Într-un moment în care însuși președintele CIO, belgianul Jacques Rogge, s-a declarat “impresionat de infrastructură” și a adăugat că “instructorii, antrenorii și sportivii sînt fericiți de ce-au găsit aici”, noi am căutat cu lumînarea noduri în papură. Am vînat defecte. Am pescuit minusuri. Am criticat totul și n-am lăudat nimic.
Ca atare, ne-am indignat că festivalul nu-i transmis în direct de Eurosport și am arătat cu degetul spre primarul Brașovului, ironizat ca “tovarășul Scripcaru”, uitînd însă că nici o altă ediție a competiției n-a fost preluată live de postul respectiv! Am remarcat tensiunea întrecerilor? Nu. Cumva aurul dobîndit de Emil Imre la patinaj 1.000m, cea mai bună performanță tricoloră din istorie? Aș. Ambi ția concurenților? Nici vorbă. În schimb, amatori de derizoriu, am reținut că Inna, o cîntăreață admirată peste hotare, ar fi falsat la festivitatea de deschidere și că un cîine vagabond a mușcat un spectator de la săriturile cu schiurile, ba și de amîndouă picioarele!
Mă opresc aici, deși ar mai fi destule de spus. Din păcate, așa gîndim noi, unii care nu știm să ne vindem marfa, atîta cîtă avem. Iar cît nu vom învăța asta, nici nu vom fi prețuiți la adevărata valoare. Cum și cît merităm. Ne credem cei mai isteți, dar nu sîntem.