Piți, adu-l pe Mutu!
“Rămîne să mă gîndesc mai bine dacă îl chem sau nu”, a declarat Pițurcă despre Mutu după victoria cu 3-2 în fața australienilor. Una care, deși obținută pe merit, a divulgat destule lacune în prestația “tricolorilor”, destule slăbiciuni. Între ele, […]
“Rămîne să mă gîndesc mai bine dacă îl chem sau nu”, a declarat Pițurcă despre Mutu după victoria cu 3-2 în fața australienilor. Una care, deși obținută pe merit, a divulgat destule lacune în prestația “tricolorilor”, destule slăbiciuni. Între ele, o surprinzătoare lentoare la construcție, apatie pusă pe seama lipsei de prospețime a steliștilor Bourceanu, Pintilii și Tănase. În special a primilor, mai puțin bătăioși ca de obicei.
Cu toate astea, sînt semnale că Bourceanu și Pintilii, și din pricina lipsei de concurență, vor fi titularizați și pe 22 martie, la Budapesta. Nu însă și Dodel, neconvingător din pricina unui stil ușor de citit și, ca atare, lesne de contracarat. Socotit previzibil. Înlocuindu-l pe Tănase în ultimul sfert de oră al “amicalului” de la Malaga, tînărul Maxim a adus un plus de viteză și de inventivitate.
Impresia generală a fost că Pițurcă n-a greșit schimbarea respectivă. Din contră, că a întîrziat-o. La întrebarea cine va juca în spatele vîrfului?, în paranteză fie spus, sperăm în recuperarea lui Marica, senatori de drept se anunță Torje și Grozav, iar lîngă ei, pe stînga, ar trebui introdus Mutu. În opinia mea, și nu numai, convocarea “corsicanului” e absolut necesară. Ea se impune tocmai pentru ca băieții noștri să domine centrul terenului. Zonă în care experiența lui Mutu și, element hotărîtor, ambiția lui de a demonstra că “naționala” mai are ce aștepta de la el ar putea înclina balanța.
Pițurcă dă însă de înțeles că ezită. Dacă i-am arătat îngăduință, circumstanțe atenuante, în conflictul cu Săpunaru pe considerentul că fundașul Zaragozei l-a înfruntat, l-a sfidat și chiar l-a jignit, situația nu mai e aceeași. Pentru că Mutu, fără fițele din perioada de glorie, pare dispus să vină și pe jos la lot, dar și pentru că, după o perioadă ștearsă, și-a reintrat în mînă și impresionează iar! În week-end, a bătut-o cam de unul singur pe ex-campioana Lyon, împotriva căreia a înscris cea dintîi “dublă” de cînd a ajuns în Franța. Tocmai dorința de revanșă a celui alintat cîndva “Briliantul” poate constitui o carte cîștigătoare pentru un selecționer care nu-i obligat să-l iubească pe Mutu, ci doar să se servească de el.
Da, au dreptate susținătorii ideii că, împlinind 34 de ani pe 8 ianuarie, Mutu se apropie de finalul carierei și nu mai reprezintă viitorul. Că și-a risipit talentul, avînd datorii neachitate față de public și, încă mai grav, față de el însuși. De acord. Așa e. Tocmai pentru că ne grăbim să-i judecăm pe alții și ne place postura de moraliști, lista reproșurilor ce-ar trebui adresate lui Mutu e lungă, chiar fără sfîrșit!
Să nu uităm însă că nici unul dintre noi nu-i Maica Tereza, iar orgoliosul Pițurcă nici atît, ba și că “naționala” are nevoie de Mutu acum, nu peste un an sau doi, că are nevoie de un fotbalist, nu de un exemplu! Altfel zis, înainte de a plănui viitorul, n-ar strica să ne ocupăm de prezent, unul din care, fie că vrem, fie că nu, Mutu încă face parte. Și chiar dacă nu-l prea mai țin picioarele, depinde cu cine-l compari. Comparat cu Tănase, Mutu iese în avantaj.