Nicolae Bănicioiu, nici 34 de ani, cel mai tînăr şef din istoria MTS: „Sportul nu-i politică, la el chiar trebuie să te pricepi!”

Nicolae Bănicioiu s-a născut la Rîmnicu Vîlcea, pe 26 martie 1979. A absolvit liceul Al. Ghica din Alexandria şi Facultatea de Stomatologie din UMF Carol Davila Bucureşti. Medic rezident din 2005, asistent universitar din 2007. Fost vicepreşedinte al Tineretului Social […]

Nicolae Bănicioiu s-a născut la Rîmnicu Vîlcea, pe 26 martie 1979. A absolvit liceul Al. Ghica din Alexandria şi Facultatea de Stomatologie din UMF Carol Davila Bucureşti. Medic rezident din 2005, asistent universitar din 2007. Fost vicepreşedinte al Tineretului Social Democrat (2004), preşedintele TSD (2007), preşedintele Uniunii Studenţilor din România (2002-2004). Deputat începînd din 2004, între 2004-2008 secretar al Comisiei pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport. Numit recent ministru al Tineretului şi Sportului.

Stelist înfocat, dar cu măsură
– Domnule ministru, presupun că, fiind din Vîlcea, ţineţi cu Oltchim, nu?
– Fireşte, doar că sînt vîlcean mai degrabă cu numele!

– Cum aşa?
– M-am născut la Rîmnicu Vîlcea în ziua în care şahul a fugit din Iran, dar am stat acolo numai o săptămînă, la bunicii dinspre tată. După care am bătut sudul ţării, cu escale la Babadag, la Călăraşi, la Alexandria şi, în final, la Bucureşti. Pe unde a umblat tata, am mers şi noi cu el. La Alexandria am terminat liceul în 1998.

– Scuze, tata era globe-trotter?!
– Militar de carieră, colonel în rezervă. L-au mutat de colo pînă dincolo pentru că vorbea mult. La noi în casă se spuneau bancuri care ironizau regimul.

– Aha. Aţi practicat vreun sport? Practicaţi?
– Ca amator. Deşi n-am fost legitimat niciodată, joc regulat tenis de cîmp. Am făcut parte şi din echipa Parlamentului, care s-a desfiinţat, din păcate. Îmi place fotbalul, sînt stelist înfocat, dar lucid, cu măsură. Unul fără excese.

– De cînd suferiţi cu Steaua?
– Am deschis ochii pe ea. Aveam 7 ani cînd Steaua a cîştigat Cupa Campionilor, iar finala cu Barcelona m-a marcat definitiv. Atunci am devenit fan şi sînt mîndru de asta.

– Credeţi că Steaua a scăpat în campioană?
– Da, sper că da.

„Reghe să conteze pe mine!”
– Ne întoarcem la fotbalistul Bănicioiu? Unde jucaţi şi pe ce post?
– Afară sau în sală, în funcţie de timp. La meciul disputat în urmă cu o lună între parlamentari şi artişti, l-am înlocuit pe Victor Ponta, care a purtat banderola de căpitan al echipei.

– Ce jucaţi, atacant?
– În apărare, fundaş dreapta.

– Oho, chiar puteţi s-o ajutaţi pe Steaua, care e deficitară pe banda dreaptă a apărării!
– Sînt gata, Reghe să conteze pe mine!

– Ca o curiozitate, cînd intraţi pe teren, vă scoateţi ochelarii?
– Sînt miop, minus 1,5 la un ochi şi minus 1,75 la celălalt. Mi-am pus ochelari în ultima clasă de liceu mai mult ca să pot susţine examenul pentru permisul de conducere. Da, joc fără ochelari.

– Domnule ministru, cum n-aţi împlinit încă 34 de ani, nu sînteţi prea tînăr pentru o funcţie atît de importantă? Vă rog să evitaţi banalitatea că valoarea nu aşteaptă numărul anilor…
– Sincer, după experienţa acumulată cu studenţii, în general, cu tinerii, visam la o funcţie guvernamentală. Poate nu acum, dar în curînd, repede. Numirea m-a surprins, însă nu foarte tare. Dacă nu greşesc, cred că Bogdan Olteanu a ajuns ministru fiind şi mai tînăr.

Ponta e şeful cel mare
– A contat amănuntul că sînteţi amic cu premierul?
– Colaborator apropiat, nu amic. I-am succedat domnului Ponta la conducerea Tineretului Social Democrat şi, într-adevăr, avem relaţii excelente. Dînsul e însă şeful cel mare, iar eu respect ierarhia.

– Fiind stomatolog şi cadru didactic universitar, nu era normal să fiţi pus ministru la Sănătate, nu la sport?
– Personal, aş fi optat pentru Sănătate, dar colegii din partid au avut altă părere. Au considerat că tineretul şi sportul mi se potrivesc mai bine datorită vîrstei.

– Altminteri, ceva schi, niţel patinaj?
– Am renunţat la schi în facultate cînd un prieten, cu care locuiam în acelaşi cămin, s-a ales cu multiple fracturi după o căzătură pe pîrtie. Eu l-am dus la spital şi m-am speriat rău, bietul de el era bucăţi! Bănuiţi ce-a ajuns?

– ?!
– Medic ortoped. Îi repară el pe alţii.

– Apropo de profesie, sînteţi asistent la Facultatea de Stomatologie şi, de circa o săptămînă, ministru al Tineretului şi Sportului, ce salariu încasaţi?
– De la MTS n-am luat încă nici un ban. De la Facultate primesc 1.200 de RON pe lună din pricină că Guvernul Boc a lovit la sînge în învăţămînt. Inclusiv în cel superior. În 2004, cînd am început, luam 11 milioane ca preparator şi 11 ca rezident, dar s-a socotit că e cumul şi s-a tăiat 60 la sută din venit!

„Politicul să fie implicat foarte puţin”
– Aveţi idee cît cîştigă un profesor de sport?
– Şi la aceste lefuri va trebui să umblăm şi să le creştem.

– Ehe, toate guvernele promit că doar nu le doare gura! A promite şi a iubi…
– … nu costă nimic. Ne propunem să trecem neîntîrziat de la vorbe la fapte.

– Concret, domnule ministru, cum şi încotro vă gîndiţi să dirijaţi sportul?
– Postul meu e eminamente politic, de aceea mă voi baza pe competenţe, pe specialişti. Recunosc că mă pricep mai bine la tineret decît la sport, drept pentru care voi lăsa sportul pe mîna oamenilor de sport. A celor de meserie, nu a băgăreţilor şi a profitorilor.

– Adică?
– Mai întîi, salut includerea sportului într-un minister, asta oferă un plus de autoritate, de imagine. De aici vom elabora o strategie cu bătaie lungă, insistînd pe resurse, pe programe, pe investiţii.

– Cine vom?!
– Intenţia mea e ca politicul să fie implicat foarte puţin în sport ori deloc. Va fi treaba specialiştilor, a Consiliului Consultativ.

– Ce Consiliu?! Încă un Consiliu?!
– Împreună cu doamna Carmen Tocală, pe care am rugat-o să rămînă în sistem ca secretar de stat după ce a activat ca şefă la federaţia de baschet şi la ANS, vom aduna personalităţile din sport, campioni, tehnicieni, medici etc., într-un organism care să dea linia. Membrii Consiliului Consultativ, cei din ţară şi cei care vor reveni acasă, Patzaichin, Lipă, Ţiriac, Năstase, Gaţu, Mărăşescu, Szabo, apoi Nadia, foştii ei antrenori, alţii, ei vor da linia. Ne vom baza pe o formă instituţionalizată, nu pe hei-rup!

– Doamna Tocală nu aparţine nici unui partid, greşesc?
– Vedeţi, iată un prim pas în direcţia depolitizării.

E haos, e debandadă!
– Aţi intrat deja în clădirea MTS?
– Chiar azi dimineaţă, în a doua zi de Crăciun, preţ de 3-4 ceasuri m-am întîlnit la sediu cu doamna Tocală şi, ca să exagerez, am pus ţara la cale. Am lucrat la bugetul pe 2013.

– Am învăţat lecţia cu bugetul: e recesiune, deci nu vor fi bani nici pentru sport!
– Nu banii reprezintă problema-cheie. Ei vor fi mai mulţi decît în 2012, poate nu suficienţi, dar mai mulţi. Altele sînt minusurile, altele sînt bubele.

– De pildă?
– A murit sportul de masă şi, în consecinţă, s-a îngustat dramatic baza de selecţie. Nu se ţin ore de educaţie fizică în şcoală, competiţiile au dispărut, iar profesorii de sport sînt, ca şi la alte materii, lipsiţi de motivaţie şi de interes. În absenţa unei politici chibzuite, s-a instaurat haosul, e debandadă. Dacă prezentul e trist, viitorul se anunţă sumbru, ca trecerea de la gri la negru. Trebuie luate măsuri imediate pentru a salva generaţia de mîine. Altfel vom continua să pierdem teren şi să contăm din ce în ce mai rar pe plan internaţional.

– Cu riscul de a vă supăra de Crăciun, sînt obligat să vă cer detalii despre povestea cu minorele din 2008. Practic, ce s-a întîmplat?
– Chiar nu mă supăr deoarece instanţa a limpezit povestea respectivă, o invenţie pentru care cea care a semnat articolul şi ziarul care a publicat minciuna aceea vor plăti. N-a fost nimic real, doar un scenariu de prost gust.

– Soţia nu s-a necăjit?
– Nu eram căsătorit pe-atunci, m-am însurat în noiembrie 2011. Oricum, am cîştigat procesul de calomnie.

– Domnule ministru, întrebarea de la revedere, ce credeţi că arde în sportul românesc? Care ar fi primul lucru ce ar trebui schimbat?
– Lăsaţi-mă să mă mai mişc, să mă mai informez. Cert e însă că nu vreau să ne îmbătăm cu apă rece, ci vreau să facem. Nu de angajamente fără acoperire e nevoie, ci de paşi înainte, fie şi timizi, fie şi mărunţi. Încet-încet, se ajunge departe.

Se fură la Athenée Palace-Hilton!
Pentru a realiza interviul alăturat, mi-am dat întîlnire cu ministrul TS miercuri, 26 decembrie, ora 13:00, la Hotelul Athenée Palace-Hilton din Capitală. Spre lauda sa, Nicolae Bănicioiu a fost punctual ca un englez.
După ce discutaserăm cam un ceas, în cafeneaua de la parter au pătruns 3 tineri tuciurii, iar unul dintre ei ne-a băgat sub ochi o coală de hîrtie, cerîndu-ne să-l ajutăm.
Cu o mînă a întins hîrtia și cu cealaltă mi-a subtilizat celularul aflat pe masă, un iPhone 4. Sigur că nu doar prostia și domnia se plătesc, ci și neatenția. Pe de altă parte însă, e inadmisibil că poți ajunge, ziua în amiaza mare, victima hoților într-un hotel de 5 stele situat în plin centrul Bucureștiului, hotel prevăzut cu portar și cu camere de supraveghere! La Hilton se fură ca-n codru!