Prizonierul fotbalului

Se știe că, după ce a promovat-o spectaculos pe Kuban Krasnodar, Dan Petrescu n-a pășit cu dreptul la Dinamo Moscova. Dimpotrivă, sugerînd că ar fi forțat nota cînd i-a întors spatele lui Kuban, majoritatea ziariștilor ruși l-au luat peste picior. […]

Se știe că, după ce a promovat-o spectaculos pe Kuban Krasnodar, Dan Petrescu n-a pășit cu dreptul la Dinamo Moscova. Dimpotrivă, sugerînd că ar fi forțat nota cînd i-a întors spatele lui Kuban, majoritatea ziariștilor ruși l-au luat peste picior. Ironici, unii nu ­s-au sfiit să se întrebe cît va rezista Dan aproape de Kremlin. Surprinși și de temperamentul compatriotului nostru, poate iritați și de personalitatea acestuia, ei în­șiși s-au grăbit să răspundă: două etape ori trei, maximum patru!

S-a dovedit însă că s-au înșelat chiar zia­­riștii respectivi, cei pe care, cîștigîndu-i repede de partea sa, Dan i-a determinat să bată în retragere și i-a silit să fredoneze altă melodie! De pildă, crainicul care a transmis la TV meciul de duminică de la Groznîi, 2-1 pentru Dinamo în fața lui Te­rek, l-a numit pe Petrescu  “magul fot­balului rus”! Pare o bagatelă, dar nu e întrucît vorbim despre un fotbal doldora de bani, dar și plin de orgolii, foarte greu de cucerit și încă mai greu de sedus, uneori imposibil.  Deși o serie de antrenori cu ștaif au poposit în campionatul Rusiei, mulți au fost dați afară peste noapte din pricina rezultatelor.

Bursucul a reușit, ba încă în timp record, acolo unde au eșuat, de pe o listă mai lungă, olandezul Gullit, italianul Scala și spaniolul Emery, ex-Valencia, demis recent de Spartak Moscova. Între altele, o dovadă a interesului stîrnit de Dan Petrescu, a simpatiei care-l înconjură, e și aceea că importantul cotidian Sport-Express a găzduit joi un amplu interviu cu el, elogiu adus tehnicianului ce a strîns în 14 partide 10 victorii, grație cărora Dinamo a urcat de pe locul 16 pe 8 și a ajuns la două puncte de calificarea în Europa League!

Cine parcurge dialogul amintit, întins pe sute de rînduri, înțelege ușor că Bursucul trăiește pentru fotbal și numai pentru fotbal. Că se dedică meseriei 24 de ore pe zi, fiind pasionat de ea, dar mai mult decît a­tît, fiind robul acesteia, prizonierul ei. Iată de ce a admis că baza de pregătire a echipei, cantonamentul de la Novogorsk, repre­zintă “casa mea”, pe care o vizitează din cînd în cînd soția și copiii. Din păcate, rar.

Lesne de dedus că, înainte de a fi altceva, chiar și tată, Dan Petrescu e antrenor. Pare că destinul l-a condamnat la asta, iar rolul i se potri­vește de minune, de aceea nici nu-l deranjează cei care-l consideră un apucat, un nebun, un obsedat. Zîmbitor, el recunoaște că mănîncă fotbal, că visează fotbal, că respiră fotbal.

Oferind o emoționantă lecție de modestie, Dan a răspuns dintr-o răsuflare “Fireș­te că Mircea  Lucescu!” la întrebarea “care ar fi cel mai bun tehnician român, Lucescu ori Petrescu?”. Apoi a ținut să precizeze că “l-aș vota de o sută de ori numărul 1 pe Lucescu” și că “pentru a ajunge vreodată la nivelul lui, ar trebui să cresc, să cresc și să tot cresc”. Fără alte comentarii, numai felicitări. Multe felicitări.