Frumoasele calificări
CFR nu-i doar cea dintîi echipă românească cîștigătoare pe Old Trafford, ci și prima din estul continentului, dintr-o țară ex-comunistă, care a bătut-o pe celebra Manchester United la ea acasă! Chiar dacă Sir Alex a menajat cîțiva titulari din linia […]
CFR nu-i doar cea dintîi echipă românească cîștigătoare pe Old Trafford, ci și prima din estul continentului, dintr-o țară ex-comunistă, care a bătut-o pe celebra Manchester United la ea acasă! Chiar dacă Sir Alex a menajat cîțiva titulari din linia de fund, performanța izbutită de fotbaliștii Clujului trebuie socotită, ca și realizarea lui Luis Alberto, autorul unicului gol, uriașă, fabuloasă, istorică. E un adevăr ce onorează formația din Gruia, conferindu-i noi dimensiuni și merite în plus.
În frunte cu Luis Alberto și cu portarul Felgueiras, ambii de nota 10 pentru că 11 nu se dă!, băieții antrenați de Paulo Sergio au prins o zi fastă. Au jucat cu mintea și, deopotrivă, cu sufletul. Iată de ce n-ar strica să-și retragă cuvintele aceia care, reproșîndu-le că-s puși pe căpătuială, i-au numit pe Cadu et Comp. “mercenari”! Cîrcotașii ar trebui să roșească și în ideea că, deși pe teren se aflau echipați în vișiniu numai Rada, Mureșan și, introdus spre final, Maftei, restul fiind străini, în Teatrul Viselor nu s-a scandat nici CFR, nici Cluj, s-a auzit ca un vuiet, ca un tunet, Ro-mâ-nia, Ro-mâ-nia, Ro-mâ-nia!
În condițiile în care CFR a ratat prezența în Champions League la mustață, evident că am trăit un sentiment de frustrare pe deplin explicabil. Păstrînd măsura, mă întreb însă dacă e logic să gîndim așa din moment ce, în pofida unei comportări remarcabile în ansamblul ei, superioară evoluțiilor din anii anteriori, CFR i-a luat totuși un singur punct din 6 Galatei, unul singur? Măcar din acest punct de vedere, pretențiile turcilor s-ar fi justificat.
La rîndu-i, Steaua și-a făcut datoria la Copenhaga și, acumulînd un număr-record de puncte, s-a calificat relativ lejer în “16-imile” Ligii Europa. Trupa lui Reghe, bile albe acestuia pentru așezare și pentru strategie!, s-a dovedit cea mai bună dintr-o grupă bună, echipa mai constantă, mai echilibrată. Nu neapărat și cea mai puternică, căci e greu de uitat durerosul 1-5 cu VfB de la București, însă în mod cert cea mai ambițioasă, cea mai montată, cea mai harnică.
În stilul lui Luis Alberto, Rusescu a înscris un gol antologic, dar nu numai atît. El și coechipierii lui au dovedit calitatea de a nu-și fi pierdut capul și de a fi trecut la conducere în inferioritate numerică, după eliminarea lui Cr. Tănase. La 0-0 și cu un om mai puțin din minutul 48, adică o repriză întreagă, probabil că altă echipă ar fi clacat. Nu și Steaua, care a ținut să demonstreze, și a reușit, că are valoare și că are caracter. Ca și CFR-ului, ei i se cuvin felicitări!
Altminteri, nu m-aș repezi la “centralul” turc Gocek, să-l acuz că a comis-o cînd i-a arătat lui Dodel al doilea cartonaș galben într-o fază în care ar fi existat mai degrabă fault de penalty asupra stelistului decît simularea lui. E de analizat, de judecat dacă arbitrul a fluierat corect sau nu în situația amintită. Opiniile diverg, iar eu mă alătur celor care consideră că Gocek a avut acoperire regulamentară deoarece Tănase, adevărat, lovit ușor de un adversar, a dramatizat căderea. E însă în afara oricărui echivoc faptul că turcul i-a ajutat pe roș-albaștri în momentul în care, imprudent, Bourceanu a respins cu mîna o minge în careu, henț clar și lovitură de la 11 metri contra Stelei la 0-0 în minutul 60! Despre toate astea însă vom mai discuta.