Telefon de la Gica Dobrin
Mi-a telefonat zilele trecute Gica Dobrin, nu atît ca fostă soție a Prințului din Trivale, cît mai degrabă în calitate de președinte la FC Argeș, club pe care l-a prezentat drept “jefuit ca-n codru de arbitri”!
Înainte de a vă […]
Mi-a telefonat zilele trecute Gica Dobrin, nu atît ca fostă soție a Prințului din Trivale, cît mai degrabă în calitate de președinte la FC Argeș, club pe care l-a prezentat drept “jefuit ca-n codru de arbitri”!
Înainte de a vă relata discuția, trebuie să știți că, finanțată în continuare de Cornel Penescu după ce, o dată cu arestarea acestuia, municipalitatea a preluat-o și a lăsat-o repede baltă, formația piteșteană a terminat sezonul de toamnă pe locul 10 din 15 în B2, cu 14 puncte din 13 partide. Interlocutoarea a simțit nevoia să adauge că “Penescu se descurcă greu, dar o scoate la capăt deși nimeni din oraș nu-l ajută nici măcar cu o apă minerală! Mici, contractele și primele jucătorilor sînt însă plătite la zi. În fond, există probleme cu banii la case mari gen Dinamo și Rapid, ce-ar fi de mirare că ele există și la FC Argeș?!”.
Foarte pe scurt, aflați că pe lîngă echipa la care a evoluat legendarul Dobrin și pentru care lucrează acum benevol, fără salariu, cea care i-a stat alături Fachirului “între 24 octombrie 1966 și 26 octombrie 2007, adică 41 de ani și două zile”, la Pitești s-a mai înființat recent una. Purtînd un nume asemănător, Argeșul 2012, ea aparține Primăriei și activează în Seria a 6-a a Ligii a 3-a. Opinia majorității localnicilor e că unirea formațiilor amintite, fuziunea lor, ar constitui soluția ideală, la care probabil că se va și ajunge într-un tîrziu. Pînă atunci însă, din pricina unor orgolii exagerate, se vor fi irosit fonduri, energii și ambiții.
Concret, Gica m-a sunat pentru a-și exprima nemulțumirea, mai corect zis, indignarea, față de cîteva arbitraje care “ne-au făcut varză și ne-au aruncat din zona promovării la retrogradare! Unii își închipuie că, fiind femeie, nu mă pricep și se amuză că mă agit. Ei uită însă că am petrecut o viață de om pe stadion, că n-am lipsit de la nici unul dintre meciurile susținute de Gicu, vreo 400 numai în tricoul lui FC Argeș. Ca atare, nu vorbesc degeaba și nici cu patimă. Dacă fluierașii ne-au mai ciupit ici și colo, de pildă, la Timișoara cu Poli, spre finalul stagiunii au depășit orice limită! La Alba Iulia, la Slatina și acasă cu Corona Brașov ne-au eliminat jucători aiurea, au închis ochii la ofsaiduri de 5-6 metri, ne-au refuzat penalty-uri clare etc., șmecherii ieftine, adevărate hoții”!
N-am mai auzit-o și mi-am imaginat că a închis celularul. A reluat însă după o pauză în care trebuie că și-a dres glasul. “În amintirea prieteniei tale cu Gicu, te rog să mă ajuți pentru că nici eu, nici băieții nu mai rezistăm cu nervii! Paharul chiar s-a umplut! Iată, împreună cu Cătălin Barbu, managerul clubului, am mers la București și i-am arătat președintelui CCA 3-4 casete. Domnului Alexandru Deaconu nu i-a venit să creadă și ne-a dat dreptate că arbitrii (n.a. în ordinea întîlnirilor invocate mai sus, Ionuț Neagu, Florin Mazilu, Ionuț Coza, Andrei Chivulete) au comis erori inacceptabile. Pur și simplu, ne-au masacrat! Din cîte cunoaștem, nu s-a întîmplat însă nimic, iar pe noi nu ne încălzește că murim cu dreptatea în mînă!”, am consemnat. A mai oftat o dată și a pus punct convorbirii: “Să mă ierte Dumnezeu, dar mă întreb în fiecare seară dacă nu cumva, furînd cu zîmbetul pe buze echipa pe care Dobrin a scos-o campioană în 1972 și 1979, băieții ăștia cu ecuson în piept nu jignesc memoria fostului meu soț? Oare numai atît mai merită bietul Gicu?”. Chiar așa, dragi prieteni, numai atît?