Cum n-avem antrenori?!

De cîte ori ne plîngem că fotbalul tricolor lasă de dorit, adică des, nu ezităm să punem impasul pe seama tehnicienilor și să arătăm cu degetul spre ei, să-i socotim principalii vinovați. Parcă jucători mai sînt, nu și antrenori, iar […]

De cîte ori ne plîngem că fotbalul tricolor lasă de dorit, adică des, nu ezităm să punem impasul pe seama tehnicienilor și să arătăm cu degetul spre ei, să-i socotim principalii vinovați. Parcă jucători mai sînt, nu și antrenori, iar cauza cauzelor ar fi slaba pregătire a ultimilor.

Nu cred că judecata e corectă. Sigur, la capitolul în discuție nu excelăm, însă nici rău nu stăm din moment ce mai mulți compatrioți se disting în străinătate, culeg laude.  Lista ar trebui deschisă cu Mircea Lucescu. ­Decanul de vîrstă și de faimă a cucerit cu Șahtior Donețk 14 trofee interne și Cupa UEFA, pentru a-și fi asigurat deunăzi calificarea în primăvara Champions League dintr-o grupă teribilă, cu Chelsea și cu Juventus!  Plus că, de­pășindu-le pe Dnepr cu 13 puncte și pe Dinamo Kiev cu 14, și-a arvunit de la jumătatea întrecerii al 7-lea titlu de campioană.

Unii vor zice că Ucraina e vacs și că Lucescu ar trebui să confirme în Vest, neapărat în Vest, ca să-și scoată lumea pălăria în fața lui și să-i recunoască valoarea. De acord, acolo se dobîndește celebritatea, dar nici fotbalul din țara lui Gogol nu-i de subestimat. Cea mai bună dovadă că înregistrează progrese importante e aceea că 4 reprezentante ale lui vor continua cursa continentală în 2013: Șahtior în C1, Dinamo Kiev, Dnepr Dnepropetrovsk și Metalist Harkov în C2. Comparînd, fotbalul nostru s-a rătăcit pe drum, a rămas de căruță.

Pe urmele lui Lucescu sr. calcă apăsat Dan Petrescu, despre care ziarul Sport Express nota recent că “românul face magie la Dinamo Moscova”. Într-adevăr, după ce a preluat ­echipa de pe locul 16 din 16, cu 5 înfrîngeri din 5 partide, Petrescu a strîns 27 de puncte în 13 etape și a urcat pe 9, în apropierea zonei rezervate cupelor europene. Inițial contestat, Bursucul cîștigă teren și glorie cu fiecare zi. După promovarea cu Kuban Krasnodar, saltul cu Dinamo Moscova îi convinge pe ruși, și nu numai, că Dan Petrescu are fibră de mare antrenor. Are stofă. Afirmația i se potrivește și lui Mircea Rednic, omul care a resuscitat-o pe Standard Liège, formație belgiană ce părea pierdută în furtună, sortită naufragiului.

Să mai adăugăm că Mihai Stoichiță cu Sheriff Tiraspol e lider detașat în Moldova, la fel cum Cosmin Olăroiu (Al Ain) și Ion Marin (Al Kuweit) conduc în clasamentele din Emirate și, respectiv, din Kuweit, evident, niște campionate fără pretenții, anonime, de mîna a treia. Menționînd că lui Bölöni (să nu uităm, ex-campion al Portugaliei și al Belgiei) și lui Lucescu jr. le merge prost în Qatar, datele problemei nu se schimbă însă radical, asta în ideea că, păstrînd măsura, chiar ne putem mîndri cu tehnicienii de peste hotare.

Nu rup ei norii în Occident, unde a ­triumfat doar regretatul Piști Kovacs, victorios cu Ajax în edițiile 1972 și 1973 ale CCE, dar sînt din ce în ce mai prețuiți și mai respectați. Oricum, ­dacă ­numărul jucătorilor noștri de-afară a scăzut dramatic, cel al antrenorilor a tot crescut, iată o temă asupra căreia merită să insistăm.