Patronii noştri
Firește că investitorii din fotbal, considerați așa deși unii doar împrumută cluburile, nu le și subvenționează, sînt utili, bine veniți. Uneori salvatori, alteori indispensabili. În absența lor ar fi și mai greu, dacă nu imposibil. Ca atare, departe de mine […]
Firește că investitorii din fotbal, considerați așa deși unii doar împrumută cluburile, nu le și subvenționează, sînt utili, bine veniți. Uneori salvatori, alteori indispensabili. În absența lor ar fi și mai greu, dacă nu imposibil. Ca atare, departe de mine intenția de a le contesta rolul sau de a-l minimaliza. Ce li se cuvine e al lor, jos pălăria!
Pe de altă parte însă, respectivii vorbesc prea des și prea tare. Oricînd se pronunță cu seninătate despre orice, ei știu totul, ba și ceva în plus! Sigur, vina le aparține și celor care-i provoacă de dimineața pînă seara și îi ascultă, dar primii responsabili de această nesfîrșită scălîmbăială trebuie socotiți finanțatorii înșiși. Puțin le mai lipsește acestora, în frunte cu omniprezentul Gigi Becali, să anunțe ora exactă, prognoza meteo ori amîndouă!
Ne-am obișnuit cu viziunile patronului roș-albastru, socotit de unii doar creditor, el fiind capabil să comenteze aceeași situație nu numai în maniere diferite, ci și diametral opuse, de-a dreptul antagonice! Ce-i acum alb la Gigi poate deveni negru în clipa următoare și invers. Recent, declarînd că “dacă l-am avea pe Tatu în echipă pe locul lui Rusescu, am face ravagii!”, latifundiarul a comis o nouă gafă, a ieșit tropăind iar în decor.
Cum să spui așa ceva cînd Rusescu, golgeterul Stelei în sezonul precedent, e cel mai bun marcator al formației și în actuala ediție de campionat?! Cît de lipsit de tact trebuie să fii, fără simțul măsurii, ca să umilești un jucător care n-a rămas dator față de nimeni, nici față de echipă, nici față de suporteri și, în fond, nici față de tine ca patron?! Un tip cu scaun la cap nu dă vrabia din mînă pentru cioara de pe gard.
Mutînd discuția la Cluj, să convenim că Arpad Paszkany intră în altă categorie. E infinit mai stăpînit, mai controlat și mai decent. Astfel se și explică, inclusiv prin diplomația șefului, cele 8 trofee cucerite de CFR Cluj din 2003 încoace.
Surprinzător însă, deunăzi a încurcat borcanele și Paszkany, l-a luat gura pe dinainte. Convins că va bate palma cu Sergio Conçeicao, s-a repezit să-l laude pe acesta ca reprezentînd antrenorul ideal, “omul de care aveam nevoie”! Întrucît tratativele cu Conçeicao au eșuat, iar în Gruia a ajuns un alt portughez, Paulo Sergio, reiese că Paszkany s-a păcălit. Nu primul Sergio era omul de care avea nevoie campioana, de unde și concluzia că Arpi s-a grăbit și a luat plasă. Tot el a și recunoscut, cu o trufie ușor de sesizat, că “fotbalul e pentru mine o afacere”. Dincolo de sinceritate, afirmația constituie o sabie cu două tăișuri, fie și pentru că o asemenea mărturisire nu-i menită să aducă simpatizanți lîngă Cadu și Bastos. Dimpotrivă, dar aceștia sînt patronii din Liga 1, unii amuză, alții irită, toți exagerează.