Întoarcerea fiului risipitor

Nescontate, înfrîngerile suferite de Pandurii și de Vaslui, la a “plăieșilor” punînd un umăr de nădejde și arbitrul Al. Tudor, au întărit poziția de lider a Stelei. Aceasta pare din ce în ce mai greu de ajuns, iar mulți o […]

Nescontate, înfrîngerile suferite de Pandurii și de Vaslui, la a “plăieșilor” punînd un umăr de nădejde și arbitrul Al. Tudor, au întărit poziția de lider a Stelei. Aceasta pare din ce în ce mai greu de ajuns, iar mulți o consideră de -pe acum scăpată în cîștigătoare. Pe de-o parte, pentru că joacă bine, mai bine ca în sezoanele precedente. Pe de alta, pentru că urmăritoa-rele ei joacă rău, ba mai au și ghinion. Contează mai puțin că Pandurii și Vasluiul au ratat în neștire la Constanța și, respectiv, la Mediaș, gorjenii chiar și de la 11 metri!

Important e că, în baza propriilor succese, dar și a unui concurs de împrejurări favorabil, Steaua s-a distanțat la 6 puncte.  La victoria din întîlnirea cu Bistrița, un 4-0 fără echivoc, a contribuit substanțial și Mihai Costea. Pentru întîia oară pe parcursul actualului sezon titular în campionat, după ce prinsese anterior numai 54 de minute (cronologic, 26 cu Ceahlăul, 19 cu Oțelul și 9 cu Pandurii), cel poreclit Nilă a reușit să înscrie de două ori, premieră pentru el în Liga 1! De aceea a și primit împreună cu Rusescu, autorul celeilalte “duble”, nota 8 în Gazetă, cea mai mare a meciului. Modest, a afirmat la final  “sînt mulțu-mit că a cîștigat echipa, nu neapărat că am marcat eu”.

Analizînd ultima evoluție a mezinului Costea, dar și declarația lui de mai sus, se poate spune că Mihai s-a schimbat. Că nu mai e figurantul ce-și imagina că soarele răsare pentru el și tot pentru el apune!  Sînt semne că statul pe banca de rezerve și, în altă ordine de idei, plecarea fratelui său Florin spre nicăieri -i-au folosit. L-au ajutat să vadă realitatea cum e, nu cum și-ar fi dorit să fie. Pare că s-a trezit din somn, că nu mai visează.
Schimbarea mă bucură și pentru că l-am apărat pe ex-craiovean atunci cînd mulți îl transformaseră într-un sac de box și cereau să fie dat afară din Ghencea! În editorialul din 13 decembrie 2011, intitulat “Ce-aveți cu frații Costea?!”, susțineam că “în numele tinereții și în ideea perspectivei, Costea cel mic trebuie încurajat, nu tăvălit și luat în tărbacă”.

Adăugînd că “are nevoie de încredere, de sprijin și de liniște”, numeam “deplasată” atitudinea acelora care, lipsiți de înțelegere și de răbdare, îi tratau pe Mihai și pe Florin ca pe niște buruieni ce s-ar cuveni smulse din grădina Stelei! Măcar în privința lui Mihai -s-a dovedit că n-am greșit, că am avut dreptate.

Deși pînă și Gigi Becali, care l-a urecheat uneori cu motiv și alteori fără, ar vrea ca Reghe să înceapă cu Nilă derby-ul cu Dinamo de duminică, tot nu îndrăznesc să scriu despre “a doua viață a lui Mihai Costea”. Nu mă grăbesc. Mai aștept tocmai pentru că rămîn la părerea că acesta n-a oferit încă întreaga măsură a fotbalistului pe care MM Stoica îl caracteriza ca fiind “jucătorul cu cele mai bune calități cu care am lucrat vreodată”. Înainte de a onora, un asemenea portret obligă.