Bravo, Reghe!

S-au înţepat înainte de meci, chiar s-au ciondănit, mass-media ocupîndu-se să-i asmută pe unul contra celuilalt, să-i aţîţe. Într-o declaraţie pe care a ţinut s-o dezmintă ulterior, Reghecampf ar fi zis că, în locul lui Andone, el ar fi abordat […]

S-au înţepat înainte de meci, chiar s-au ciondănit, mass-media ocupîndu-se să-i asmută pe unul contra celuilalt, să-i aţîţe. Într-o declaraţie pe care a ţinut s-o dezmintă ulterior, Reghecampf ar fi zis că, în locul lui Andone, el ar fi abordat partida de Champions League cu Manchester United, pierdută de CFR cu 1-2, mai ofensiv, mai curajos! Altfel spus, deşi cu 15 ani mai mic şi cu un palmares net inferior, ar fi îndrăznit să-l critice pe Ando. Să-l dojenească.

Informat cu privire la afirmaţiile stelistului, cunoaşteţi procedeul, „ai auzit ce-a declarat cutăriţă despre tine, cum comentezi?”, antrenorul ardelenilor n-a rămas dator. Dimpotrivă, Andone i-a atras atenţia lui Reghecampf că „ar trebui să-şi vadă de treaba lui, nu să aibă filozofii despre echipa mea. Cînd o lua şi el 3 titluri de campion al României, atunci va putea să vorbească despre mine!”.

Şi a venit meciul, pe care Steaua îl va cîştiga fără cine ştie ce emoţii, la pas, care ar fi căpătat însă alt curs dacă în minutul 68, la scorul de 0-0, arbitrul italian Bergonzi ar fi sancţionat cu 11 metri faultul comis de Georgievski asupra lui Rui Pedro.

Înaintea startului întîlnirii, Reghe a făcut un gest care le-a scăpat multora, surprinzător, inclusiv fotoreporterilor, dar asupra căruia merită zăbovit, se cuvine insistat. Concret, în clipa în care, cu Andone în frunte, staff-ul formaţiei clujene a pătruns pe gazon, antrenorul roş-albaştrilor a parcurs în grabă cei 15-20 de metri ce despart băncile tehnice de pe Arena Naţională, i-a întins mîna lui Andone, după care cei doi s-au îmbrăţişat şi au schimbat cîteva cuvinte.

Pe lîngă evoluţiile convingătoare ale liderului Ligii 1, gestul respectiv îl onorează pe Reghecampf. În calitate de gazdă, de coleg mai tînăr, dar şi mai nou în meserie, acesta s-a simţit obligat să-şi salute adversarul în ciuda faptului că tensiunea şi miza confruntării l-ar fi putut determina să nu procedeze aşa. E posibil ca jocul bun al Stelei, în permanentă creştere, să se explice şi prin aceea că antrenorul ei e un tip politicos, educat, un gentleman. Cum sînt puţini în fotbalul românesc. Din păcate, tot mai puţini.