Rapidul moare, dar nu se predă

Meci de poveste în Giulești, cu o desfășurare dramatică și un deznodămînt parcă scos din mîneca unui magician. Victoria cu 3-2 obținută de Rapid pare și-acum neverosimilă în condițiile în care CFR a avut 2-0 în minutul 19, ba și […]

Meci de poveste în Giulești, cu o desfășurare dramatică și un deznodămînt parcă scos din mîneca unui magician. Victoria cu 3-2 obținută de Rapid pare și-acum neverosimilă în condițiile în care CFR a avut 2-0 în minutul 19, ba și un om în plus din minutul 28, cînd Oros a primit al doilea avertisment. Părerea mea e că Al. Tudor, deși cu acoperire regulamentară, a scos cartonașul galben prea ușor. Sîmbătă, el a comis o eroare și mai gravă: a acordat lovitură de la 11 metri, penalty-ul din care N. Grigore a egalat la 2, după căderea lui Surdu, pe care portarul Felgueiras l-a evitat, nu l-a atins! N-a fost simulare, dar nici fault. Din păcate, cu dificultăți în judecarea fazelor din careu, “centralul” s-a păcălit și de data asta.

În ciuda răsturnării spectaculoase a scorului și a eficacității din repriza secundă, nu atît Rapid a cîștigat partida, cît CFR a pierdut-o. Practic, campioana a murit pe mîna ei. Firește, primii de arătat cu degetul sînt jucătorii, care s-au crezut prea devreme învingători. O parte din vină aparține însă și băncii tehnice. Pentru că Andone a schimbat jumătate din formație comparativ cu cea aliniată marți în Champions League, dar și pentru că a modificat sistemul, așezarea. A recurs la un neobișnuit 1-5-4-1, zice-se că în perspectiva returului cu Basel, în care i-ar ajunge un rezultat de egalitate pentru calificare. Poate, cine să știe ce și cum a gîndit Andone? Dacă însă își propune să se apere în returul cu Basel, nu să atace, există pericolul să-și îngreuneze misiunea.

La frecvența cu care se joacă azi și pe arșița din aceste zile, se recomandă rularea unui număr cît mai mare de fotbaliști, fie și deoarece se spune că performanța nu se mai realizează cu echipa, ci cu lotul. Nu mai sînt suficienți 14-15 jucători, îți trebuie măcar 20.

Totuși, consider că Ando s-a înșelat menajîndu-i pe Cadu, Camora și Bastos, iar pe Sougou introducîndu-l abia spre final. Dincolo de faptul că fotbaliștii obosesc în Liga 1 mai repede decît în alte campionate, iată, după numai 5 etape! , s-a resimțit în special lipsa lui Cadu, în absența căruia, dezarticulată pînă la haos, apărarea clujeană a fost praf! Nu cumva nefolosirea căpitanului, liderul defensivei, a constituit un lux pe care CFR n-avea voie să și-l permită?!

În ciuda unui debut de meci foarte slab, Rapid a demonstrat că rămîne același comando de suflet și de moral în stare să alterneze prăbușirile inexplicabile cu zborurile fantastice. Scuzați banalitatea, să renască din propria-i cenușă, nu degeaba e “farmecul vieții”, “iubirea vișinie”, “starea de spirit” și așa mai departe.

Cu prețul unui efort supraomenesc, ea și-a revenit ca prin minune 10 contra 11 cu precădere datorită nou-intraților N. Grigore și Surdu, ambii strălucitori. Prin introducerea lor, Sabău a întors meciul și și-a păstrat scaunul. A mutat inspirat, dar și curajos întrucît altul n-ar fi îndrăznit să-l substituie la 1-2 pe mijlocașul Grigorie cu atacantul Surdu! Tipice Giuleștiului, măsurile luate în disperare de cauză, cu apa la gît, rezolvă uneori situații ce păreau să n-aibă ieșire.

Aș exagera dac-aș scrie că Rapid a predat o lecție de fotbal, dar nu și dacă aș scrie, cum fac, că a oferit una de ambiție, de perseverență, de voință. Care dintre ele e mai importantă, hotărăște fiecare. În opinia mea, e ultima.