De bine. La cosa pinta bien

Să admitem că meciul dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao nu-i chiar ce-am visat. Ne-ar fi plăcut să găzduim o partidă între echipe din țări diferite, dar n-a fost să fie. Nu înseamnă însă că formațiile calificate în acest ultim […]

Să admitem că meciul dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao nu-i chiar ce-am visat. Ne-ar fi plăcut să găzduim o partidă între echipe din țări diferite, dar n-a fost să fie. Nu înseamnă însă că formațiile calificate în acest ultim act nu trebuie felicitate. Trebuie.

N-au ajuns aici întîmplător, ci pe merit, luptînd și cîștigînd. Tocmai de aceea, inclusiv în virtutea unei vechi rivalități interne, duelul lor promite un spectacol de gală. Datorită prezenței zecilor de mii de spectatori sosiți din Spania, el se anunță pasionant și pentru că rămîne deschis oricărui rezultat.

Cred că pe noi nu prea ne preocupă cine va triumfa miercuri seară. Cine va bea șampanie și cine cucută. Dacă ar fi încrucișat spadele Real și Barcelona, infinit mai iubite la poalele Carpaților, sigur ne-am fi implicat mai tare din punct de vedere sentimental. Unii ar fi suferit cu galacticii, alții cu extratereștrii, ne-am fi împărțit în tabere.

Așa însă, ne interesează mai puțin numele învingătorului și mai mult impresiile cu care vor pleca ibericii de aici, jucători și suporteri. Logic că mass-media spaniolă se referă des la București în aceste zile, asta și în ideea că succesul unui eveniment de anvergură, categorie în care intră și finala Europa League 2012, depinde și de atmosfera creată în jurul lui. Fie și în parte, asemenea misiune le revine organizatorilor. Din cele auzite și citite pînă acum, deduc că oaspeții nu caută noduri în papură, nu strîmbă din nas la fiecare pas și la fiecare frază, cum se mai fandosesc unii străini. Dimpotrivă, privesc capitala României cu curiozitate, ba și cu admirație, dovadă că o compară uneori, în amintirea anilor interbelici, cu Micul Paris. Chiar se poate spune că e de bine.

——————————————————————————————————————————

La cosa pinta bien
Admitámoslo, el partido entre el Atlético de Madrid y el Athletic de Bilbao no es justo lo que nos hubiera gustado ver. Nos habría gustado acoger un partido entre equipos de países distintos, pero no pudo ser. No obstante, eso no significa que no debamos felicitar a las plantillas calificadas para este último acto. Debemos hacerlo.

No han llegado hasta aquí por casualidad, sino merecidamente, luchando y ganando. Es por eso que, incluso en virtud de una antigua rivalidad interna, su duelo promete un espectáculo de gala. Debido a la presencia de las decenas de miles de espectadores llegados aquí desde España, el partido se anuncia apasionante también porque nos podemos esperar a cualquier resultado.

Pienso que a nosotros nos da igual quien gane el miércoles por la noche. Quién se tomará el champán y quién cicuta. De ser el Real Madrid y Barcelona, infinitamente más queridos al pie de los Cárpatos, quienes hubieran cruzado sus espadas, seguro que nos habríamos implicado más desde un punto de vista sentimental. Algunos hubieran sufrido con los galácticos, otros con los extraterrestres, y así nos habríamos dividido en bandos.

Pero en este caso, nos interesa menos el nombre del ganador y más la imagen que se llevarán los ibéricos de nosotros, jugadores y seguidores. Lógicamente, los medios de comunicación españoles hablan mucho de Bucarest estos días, esto suponiendo también que el éxito de un acontecimiento de envergadura, en cuya categoría entra también la final de la Europa League 2012, depende en la misma medida del ambiente creado a su alrededor.

Aunque sea sólo en parte, esta misión les corresponde a los organizadores. De lo que he oído y leído hasta ahora, deduzco que nuestros invitados no buscan encontrar errores, no hacen aspavientos a cada paso y a cada frase, como los aires que se dan algunos extranjeros. Al contrario, miran la capital de Rumanía con curiosidad, incluso con admiración, prueba de que la comparan a veces, rememorando los años interbélicos, con la Pequeña París. Se puede decir realmente que la cosa pinta bien.