Trei români de succes
Încep cu Cosmin Olăroiu pe considerentul că, fiind născut în 1969, e cel mai tînăr dintre cei despre care scriu azi. Campion al Arabiei Saudite cu Al Hilal în 2008, tehnicianul amintit a recidivat deunăzi în Emirate, unde Al Ain […]
Încep cu Cosmin Olăroiu pe considerentul că, fiind născut în 1969, e cel mai tînăr dintre cei despre care scriu azi. Campion al Arabiei Saudite cu Al Hilal în 2008, tehnicianul amintit a recidivat deunăzi în Emirate, unde Al Ain și-a asigurat titlul cu 3 etape înaintea încheierii stagiunii.
Ovaționat de suporteri, purtat pe brațe de propriii jucători, inclusiv de starul Mirel Rădoi, Oli s-a bucurat cu decență. Surprinzător, a vorbit foarte puțin despre el, aproape deloc. Le-a mulțumit “oamenilor care au avut încredere în mine și m-au adus aici”, modestie ce n-a trecut neobservată. Încîntat de succes, dar și de atitudinea lui Olăroiu, șeful clubului a declarat că nu se va uita la bani pentru a-l păstra pe “cel mai valoros antrenor din zonă”. A lăsat să se înțeleagă că-i va mări acestuia salariul de la 1,7 milioane de euro pe an la 3 sau chiar la 4! O căruță de bani, nu altceva!
Mergînd mai departe, i-am auzit pe mulți reproșînd Gazetei, presei în general, că exagerează cu laudele la adresa lui Dan Petrescu De unde și întrebarea: ce-o să mai inventați dacă Dan chiar va reuși să cîștige încă un campionat după cel cucerit cu Unirea Urziceni?!
Kuban Krasnodar s-a calificat în play-off cu emoții și ocupă numai locul 8, ceea ce nu pare vreo lovitură. Iar performanță, nici atît. Dar e, ținînd cont că Petrescu a promovat dintr-un foc formația galben-verde în Premier League, ba le-a și încurcat acolo socotelile favoritelor din Moscova și din Sankt-Petersburg, echipe infinit mai cunoscute și mai bogate. “Petrescu a făcut miracole la Krasnodar”, nota recent publicația KM, menționînd că ȚSKA și Spartak Moscova ar fi interesate de el, dar și tentate să-i ofere contracte generoase. Pentru a nu-l pierde, Kuban i-a fixat însă lui Dan o clauză de reziliere cifrată la 3 milioane de dolari!
Ca de fiecare dată în ultima vreme, lista antrenorilor români de succes ar trebui deschisă cu Mircea Lucescu, clasicul în viață care a cucerit duminică seara Cupa Ucrainei, ridicînd la 13 numărul trofeelor obținute în 8 ani la Donețk: pe lîngă Cupa UEFA 2009, a mai luat 5 titluri, 4 Cupe și 3 Supercupe. Acestora urmează să li se alăture, joi, cel de-al 6-lea titlu în cazul în care Șahtior, cu Răzvan Raț titular, va trece pe Donbass Arena de PFK Aleksandria, deja retrogradată. Ar fi o bombă, dacă nu o minune, să se întîmple altfel, dar e greu de crezut.
Nu mă îndoiesc că unii cititori îmi vor reproșa că textul de față mai degrabă repetă niște lucruri cunoscute. Posibil să fie așa, nu neg, cu observația însă că mi-am propus numai să atrag atenția asupra unor compatrioți care ar merita un plus de respect, de prețuire, în ideea că aduc mai multe servicii țării și imaginii ei decît oricare alții. De fapt, ei sînt adevărații ambasadori ai României, iar cînd ne plîngem că fotbalul nostru e la pămînt, n-ar strica să ne gîndim la ei. Asta ar trebui să ne dea speranțe.