Întoarcerea fiilor risipitori

Am intuit corect în acest colț de pagină: după 0-5 acasă cu Rapid, șefii CFR-ului n-au suportat umilința și l-au înlocu it pe Jorge Costa cu Ioan Andone. Destui pretind că s-au pripit. Că nu se dă afară tehnicianul care […]

Am intuit corect în acest colț de pagină: după 0-5 acasă cu Rapid, șefii CFR-ului n-au suportat umilința și l-au înlocu it pe Jorge Costa cu Ioan Andone. Destui pretind că s-au pripit. Că nu se dă afară tehnicianul care te-a dus în pole-position, ba și cu 5 puncte avans. De discutat. Pe de altă parte, sigur că fiecare știe mai bine ce-i de făcut în casa lui, la ce trebuie umblat și la ce nu. Deși interesantă, ideea că lucrurile ar fi mai clare văzute dinafară decît dinăuntru pare o exagerare.

Cum și Ciobotariu s-a despărțit ieri de “cîinii roșii”, fiind împins să-i lase postul italianului Bonetti, rezultă că Liga 1 traversează un moment inedit: toate formațiile de pe actualul podium, CFR, Dinamo și Steaua, și-au schimbat antrenorii cu numai cîteva săptămîni înaintea finalului de sezon! Era logic să fi procedat așa codașele, dar nu, mai puțin sau deloc, echipele din fruntea clasamentului. De observat însă că onor campionatul nostru continuă să fie o competiție originală, în aria căreia oricînd se poate întîmpla orice și nimic nu mai surprinde!

Din păcate, cît timp conducătorii, patroni, președinți etc., nu vor înceta să se erijeze în antrenori și să se bage unde nu le fierbe oala, adică în vestiar, șansele fotbalului românesc de a progresa sînt minime. Încă mai trist, chiar nule.

O dată cu vechiul său coechipier și prieten Andone, a reapărut în scenă, de asemenea după o mai lungă absență, și Mircea Rednic. Astra Ploiești l-a angajat în cadrul unui proiect ce se anunță ambițios, de anvergură. Nu m-aș sfii să consider întoarcerea celor doi, deși cu obiective complet diferite, un plus, un beneficiu, un cîștig, asta deoarece CV-urile lor cuprind multe izbînzi: la Andone event cu Dinamo (2004) și cu CFR (2008), la Rednic victorie în campionat cu Rapid în 2003 și cu Dinamo în 2007.

Într-adevăr, ultimele lor experiențe n-au fost prea fericite. Primul mai degrabă a ratat în Emirate și în Bulgaria, celălalt în Rusia și în Azerbaidjan. Au strîns bani, nu și trofee, asemenea compromisuri trebuind însă înțelese. Inclusiv de către aceia tentați să-i judece cu asprime pe alții și cu îngăduință pe ei înșiși.

E însă greu de crezut că la 52 și, respectiv, 50 de ani, Andone și Rednic vor fi uitat drumul spre vîrful muntelui. Iată de ce, fără să fiu interpretat aiurea, nu ezit să-i salut. Pentru că sînt merituoși, în plină putere și, îmi cer scuze, români.