Arătatul pisicii

S-a întîmplat ce anticipam în editorialul apărut luni: Adunarea Generală a Ligii a lăsat-o mai moale în privința aducerii de arbitri străini. Față de ieșirile publice ale unora dintre liderii săi, care au cerut imperativ și imediat brigăzi de afară, […]

S-a întîmplat ce anticipam în editorialul apărut luni: Adunarea Generală a Ligii a lăsat-o mai moale în privința aducerii de arbitri străini. Față de ieșirile publice ale unora dintre liderii săi, care au cerut imperativ și imediat brigăzi de afară, AG și-a mai domolit avîntul. Și-a mai temperat tonul. Fără să renunțe definitiv la idee, a amînat aplicarea ei, discuția urmînd să fie reluată după disputarea primelor 5 etape din retur și numai dacă românii vor comite erori la fel de grave și de dese ca în stagiunea autumnală.

În condițiile în care spiritele păreau să ia foc, Gigi Becali amenințînd c-o va retrage pe Steaua din campionat în cazul în care CCA nu-și va însuși punctul de vedere al cluburilor!, acordarea unui termen de grație ar trebui să surprindă. Aduce a compromis.

Pe de altă parte însă, n-ar trebui, întrucît e de judecat că pînă și cei mai înfocați adepți ai chemării străinilor se vor fi lămurit că, lipsită de autoritate, LPF nu-i poate dicta nimic CCA, nimic, nimic. Ambele foruri se subordonează FRF, dar fiecare are autonomie și independență, fiecare e pe picioarele lui.

Supărați pe cavalerii fluierului autohtoni, să admitem că pe bună dreptate, membrii Adunării Generale au decis să-i pedepsească pe vinovați, așa că au umblat la baremurile acestora.

Considerîndu-le prea mari, le-au înjumătățit, iar măsura va afecta, logic, veniturile celor în cauză. Le va diminua substanțial. Normal ar fi însă ca Federația, de la care arbitrii vor primi direct banii din 2012, să nu cedeze unei presiuni pe care mulți o compară cu un șantaj.

Reprezentanții cluburilor au înțeles ceea ce nici nu era foarte greu: că principalul adversar al importului de arbitri e însuși Ion Crăciunescu, președintele Comisiei Centrale. El rămîne inamicul numărul 1. Ca atare, l-au ales drept țintă și, sperînd să-l intimideze, să-i forțeze mîna, i-au sugerat luni să renunțe la funcție cîtă vreme fiul său Teodor e arbitru activ. Sau Teodor, care mai are 10 ani de carieră, să se sacrifice în favoarea tatălui, refrenul fiind cunoscut: incompatibilitate, conflict de interese etc.

Mă îndoiesc că și-au găsit omul, ba chiar sînt convins că Ion Crăciunescu nu va da înapoi. Dar asta nu înseamnă că va avea o misiune ușoară pentru că stabilitatea lui va depinde de prestația celor pe care-i păstorește. Dacă Balaj, Tudor et Comp. nu vor mai greși, Crăciunescu va sta liniștit. Altminteri, nu.