Sărut mîna, Doamna Ioli!
Ne-am obișnuit s-o numim Marea Doamnă a atletismului nostru, dar nu spunem destul. Deoarece Iolanda Balaș înseamnă infinit mai mult, e una dintre figurile legendare ale istoriei sportului mondial. A avut o carieră nepereche, cu adevărat excepțională, marcată de realizări […]
Ne-am obișnuit s-o numim Marea Doamnă a atletismului nostru, dar nu spunem destul. Deoarece Iolanda Balaș înseamnă infinit mai mult, e una dintre figurile legendare ale istoriei sportului mondial. A avut o carieră nepereche, cu adevărat excepțională, marcată de realizări parcă de domeniul basmului, nu al realității.
A cucerit titlul olimpic la Roma 1960 și la Tokyo 1964, abordînd finala din îndepărtata Japonie în momentul în care toate celelalte săritoare de înălțime ieșiseră din competiție! A bătut de 14 ori recordul lumii și, performanță neegalată pînă astăzi, a cîștigat 142 de concursuri la rînd, rămînînd neînvinsă pe parcursul unui deceniu! Niciodată vreun alt sportiv, indiferent de disciplină, nu și-a trecut în palmares atîtea izbînzi consecutive!
Așa cum gospodărește în prezent treburile Fundației Atletismului Românesc, cu rîvnă și vigoare, le-a condus vreme de 15 ani pe cele ale federației de specialitate, căreia i-a dăruit, printre altele, un sediu modern și o revistă de calitate. În semn de recunoștință, stadionul bucureștean de la Șosea îi poartă numele.
Sigur că ar trebui să ne reamintim mai des de unica Iolanda Balaș. Să ne mîndrim că sîntem contemporani cu dînsa și să-i mulțumim pentru ce a reprezentat și reprezintă. Din păcate, vinovați, găsim rareori timpul necesar.
Acum, cînd împlinește 75 de ani, Gazeta și cu mine încercăm să reparăm această greșeală, făcînd o reverență în fața unei supercampioane cum puține au fost. Sărut mîna, Doamna Ioli, vă dorim viață lungă, ani mulți, frumoși și liniștiți! Pentru că dacă dumneavoastră nu-i meritați, nu-i mai merită nimeni!