Vasluiul și Steaua au de ce să spere

Deși nici una dintre ele n-a învins joi, iar cea bucureșteană chiar a pierdut, important e că reprezentantele noastre au rămas în cursa calificării înaintea ultimei runde de Europa League. Au șanse și, ca atare, motive să spere. Dacă Steaua […]

Deși nici una dintre ele n-a învins joi, iar cea bucureșteană chiar a pierdut, important e că reprezentantele noastre au rămas în cursa calificării înaintea ultimei runde de Europa League. Au șanse și, ca atare, motive să spere. Dacă Steaua stă și la mîna rezultatului ce se va consemna la Haifa, unde Maccabi nu trebuie să ia 3 puncte de la Schalke, formația din Vaslui depinde exclusiv de ea. În cazul în care va obține victoria la Zürich, va ajunge întîia oară în primăvara con tinentală, indiferent de deznodămîntul returului dintre Lazio și Sporting.

Firește că-i va fi greu, dar nu pentru că va evolua, cum declara Dragomir, în fief-ul UEFA, al cărei sediu se găsește la Nyon!, nu, nu de asta. Ci pentru că adversarul din 14 decembrie, cu care a terminat 2-2 acasă, va ține morțiș să se reabiliteze în fața propriilor suporteri. Numai că trupa lui Hizo a demonstrat, inclusiv în disputa cu Lazio, că poate mai mult decît a arătat la acel egal scos de Zürich și cu concursul arbitrilor. Se află la un pas de o performanță istorică și-ar fi păcat s-o rateze.

În ciuda faptului că asemenea paralele nu-și prea au rostul, consider că Vasluiul a lăsat joi seara o impresie mai bună comparativ cu a Stelei. Depășind absența necugetatului Wesley, formația lui Porumboiu și-a exploatat la maximum posibilitățile, teoretic inferioare celor ale lui Lazio, ocupanta locului 4 în Serie A.

Vasluiul a știut să lupte, dar și să sufere. A avut curaj, dar și răbdare. A jucat de la egal la egal cu un adversar care, simțind pericolul, nu și-a menajat nici o vedetă, ba s-a și bătut din răsputeri. Nu i-a ieșit deoarece Hizo a pregătit minuțios partida, iar băieții lui, în frunte cu fîșnețul Sînmărtean, au executat perfect ce li s-a cerut.

Vasluiul a părut, ori chiar a și fost, mai echipă decît Steaua. Mai unită, mai omogenă, mai devotată. Veți spune că, abia în curs de formare, Steaua mai are de așteptat.

Să zicem, dar cît, pînă cînd, pentru că timpul trece și revirimentul se tot amînă?! O dată cu el, și izbînzile. Într-adevăr, cedînd onorabil, elevii lui Ilie Stan nu s-au făcut de rîs. Dimpotrivă, au practicat uneori un fotbal de calitate, care i-a surprins și i-a incomodat pe nemți. Totuși, reușitele lor au fost puține, rare, în condițiile în care Raul et Comp. au dominat cap-coadă.

Pe steliști i-a tras în jos lipsa de formă a unora dintre componenți și de inspirație a altora, M. Costea fiind corigent la ambele capitole. N-ai cum să-i reziști lui Schalke 10 contra 11! Dacă Rusescu, autorul unui gol superb, și-a cîștigat locul de titular în Germania, probabil că Nilă și l-a pierdut. Dar nu m-aș grăbi să trag în Costea cel mic. E tînăr și poate fi schimbat. În măsura în care, renunțînd să-l pună la zid, cineva va căuta să-i deschidă ochii, pentru el încă nu-i prea tîrziu. Cu Mihai Costea mai merită încercat, fie și în ideea că talentele se cresc cu înțelegere, nu cu ocară!