Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

„Baschetul nostru e-n moarte clinică!”

Interviu-eveniment cu Radu Diaconescu, fostul căpitan al „naționalei” de baschet din anii ’70

L-am întîlnit întîmplător şi mi s-a părut o figură cunoscută. Da, a surîs, eu sînt, Radu Diaconescu. I-am oferit o cafea, dar m-a refuzat: „doar un […]

vineri, 4 noiembrie 2011, 11:49

Interviu-eveniment cu Radu Diaconescu, fostul căpitan al „naționalei” de baschet din anii ’70

L-am întîlnit întîmplător şi mi s-a părut o figură cunoscută. Da, a surîs, eu sînt, Radu Diaconescu. I-am oferit o cafea, dar m-a refuzat: „doar un pahar cu apă, nu beam cafea nici cînd jucam, aşa că n-o să mă apuc acum!”.

Tacticos, şi-a scos însă pachetul de Marlboro, din care a fumat două ţigări, dacă nu una singură, timp de un ceas şi jumătate. „Fiecare are slăbiciunile lui”, mi-a zis şi ne-am apucat să discutăm.

Antrenor la Carlton University

– Domnule Diaconescu, m-ar interesa…
– Nu te formaliza, zi-mi Radu că sîntem cam de-un leat! În Canada, lumea e mai directă, rareori se foloseşte numele de familie. Pe tine te cheamă Ovidiu, pe mine mă cheamă Radu, hai să depănăm amintiri!
– Apropo, te ştiam în Canada şi te întîlnesc în România!
– Corect, m-am mutat în 1990 la Ottawa, unde soţia mea, Pia, fugise în 1989. Acolo am lucrat ca inginer de patente pînă acum cîteva luni, cînd m-am pensionat. În paralel, pe lîngă un masterat în psihologia sportului, am antrenat şi formaţia de baschet a Universităţii Carlton, la care juca şi băiatul meu cel mic.
– Ce înseamnă inginer de patente?
– Chiar asta, am colaborat cu o firmă de avocatură din Ottawa.

Casă de un milion de dolari

– Aţi ieşit cu o pensie frumuşică, nu? O mie de dolari?
– Deci ai ieşit… Deşi n-am lucrat la stat, ci la particular, nu mă plîng. Doar casa în care locuim e estimată la un milion. Mai am un cont în bancă, sănătos să fiu!
– Vorbeai despre băiatul cel mic…
– … Luca, e inginer la Ottawa, pe cînd celălalt, Răzvan, practică medicina la Montreal. Nu mă laud cu multe lucruri, dar cu unul mă mîndresc: toţi cei 4 nepoţi vorbesc româneşte!
– Bun, însă tot n-am înţeles cu ce treburi pe-aici!
– E o istorie tristă. Am acceptat să-i antrenez pe băieţii de la CSM Bucureşti, am semnat contract pe 5 luni şi m-am trezit dat afară în 5 săptămîni!

„Moculescu se dă cocoş!”

– Dacă istoria e tristă, hai s-o lăsăm pentru mai tîrziu. Din cîte am priceput, te-ai întors ieri de pe Litoral, corect?
– Mi-au mai ruginit încheieturile şi mă tratez periodic la Eforie Nord. N-am venit însă cu mîna goală, l-am luat cu mine de la Ottawa şi pe Kiki Balter, un fost coleg de facultate. Regret că nu l-am convins şi pe Mocu să ne însoţească. Ca pe oricine care a stat o viaţă aplecat deasupra pianului, îl chinuie spondiloza, dar Mocu se dă cocoş, se crede încă tînăr!
– Care Mocu?!
– Horia Moculescu, ne leagă o prietenie de 50 de ani! Din vremea în care high-life-ul Bucureştiului se înghesuia la baschet. Fete splendide, intelectuali subţiri şi mulţi studenţi, foarte mulţi. Ca şi voleiul, baschetul era la modă pe-atunci, un magnet, o tentaţie. Floreasca gemea de public la derby-uri, n-aveai loc s-arunci un ac în tribune! Din păcate, i-au luat faţa alte sporturi.

„Lui Radu îi cad ochii-n gură!”

– Să cred că…
– Ţi-aduci aminte cine onora baschetul?
– Mărturisesc că nu.
– Horaţiu Mălăele, Pino Caramitru şi Moţu Pittiş, împreună cu care am jucat la „Lazăr”, Gabi Liiceanu şi Andrei Pleşu, mai mici decît primii, amîndoi în echipa de la „Spiru Haret”. Şi, să nu uit, regretatul Fănuş Neagu, Dumnezeu să-l ierte! L-am vizitat la Spitalul Elias, se stingea încet, suferea, dar îşi păstrase simţul umorului şi optimismul.
– Nu cumva îl confunzi? Fănuş Neagu iubea fotbalul!
– Şi baschetul. Trecea uneori prin cantonamentul „naţionalei”, unde zăbovea la un pahar de vorbă şi de vin. Rîdea de mine că nu-s de cursă lungă. Parcă-l aud, „ia mai toarnă, tată, un şpriţ că lui Radu îi cad ochii-n gură şi se duce la culcare!”.
– Sărim de la una la alta: ce impresie a lăsat dincolo de Ocean tragica dispariţie a americanului Hardy, omorît la Giurgiu?
– Eram deja la Bucureşti, dar în Canada s-a comentat zile-n şir acel nefericit eveniment. Nu pentru că s-a petrecut în România, nu, pentru că s-a petrecut. Oricum, ca ţară, ca imagine, ca prestigiu, noi am pierdut. Pierzi de cîte ori ziarele scriu urît despre tine. Acolo imaginea e un fel de legitimaţie. Te recomandă.

Cînd „naţionala” era pe 5 în Europa

– De 3 ori cu CCA şi de 10 cu Dinamo, ai cîştigat 13 titluri de campion, palmares unic, încă neegalat. Care dintre ele ţi-e cel mai drag?
– Nu mă pune să aleg! Toate mi-au rămas la inimă, ca şi evoluţia de la Europenele de la Helsinki 1967, cînd ne-am clasat pe locul 5. Reţine că „naţionala” României nu lipsea pe-atunci de la nici un turneu final. La Napoli în ’69, la Barcelona în ’71, la Essen în ’73, la Belgrad în ’75, de fiecare dată în grupa A. Nu ne temeam de nimeni, ne băteam de la egal la egal cu marile forţe ale continentului.
– Ai publicat recent o carte intitulată „Împătimiţii lui Naismith”. Iartă-mă, cine a fost tipul?
– Canadianul stabilit în Statele Unite care a organizat în 1892 cele dintîi partide de baschet la Springfield, în Massachusetts. Naismith a redactat şi primul regulament, din ale cărui 13 legi iniţiale s-a schimbat pe parcurs doar una! Atenţie, una singură!
– Care?
– Cea legată de repunerea mingii în joc.

„Pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii”

– Aha. Radule, ai avut coechipieri iluştri, printre alţii, pe Fodor, pe Folbert, pe Mimi Niculescu, pe Novacek, pe Nosievici şi pe Mişu Nedef la CCA, pe Gică Novac, pe Puiu Albu, pe Viciu, pe Cernea şi pe Dragomirescu la Dinamo, care te-a impresionat cel mai tare?
– Răspuns simplu, Andrei Folbert, o minune de jucător şi un caracter deosebit.
– Dar din baschetul mondial?
– Iarăşi n-am să ezit, Magic Johnson. Datorită clasei şi a altruismului. La Lakers, Magic a făcut din Vlade Divac unul dintre cei mai eficienţi pivoţi all-time. A reuşit să-l pună în valoare. Practic, l-a inventat.
– Scuză-mi încă o dată ignoranţa, pe ce loc se situează azi echipa României în Europa?
– Te-aş sfătui să-i întrebi pe cei din Federaţie! Păi, dacă ne-au bătut Ciprul şi Belarusul, ba şi Luxemburgul într-un „amical”, unde să fim?! Pe locul 35 din 48, la coadă!
– În ce fel explici acest dureros declin?
– Iar ai greşit adresa!
– Totuşi, preşedintele Federaţiei, Carmen Tocală, pare o femeie energică şi bine intenţionată. Se agită, umblă prin şcoli, încearcă!
– De acord, numai că pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii. Aşa e, doamna Tocală dă din coate, dar cu ce folos?! Victima orgoliilor şi a egoismului, baschetul nostru e-n moarte clinică! Îi lipseşte baza de selecţie, ba şi, mai grav, entuziasmul. A trebuit să revin acasă ca să constat ce bănuiam din Canada.

O poveste tristă

– Adică?
– Poate că povestea trăită de mine la CSM Bucureşti, clubul Primăriei, te va ajuta să înţelegi mai bine. Doreşti s-o auzi?
– Fireşte.
– M-a chemat vechiul amic Valentin Samungi, preşedinte la CSM, să salvăm echipa. Cheltuiseră aiurea vreo 250.000 de euro, aşa că mi-a zis „o salvăm ori o desfiinţăm!”. I-am transferat veteranii Căruţaşu şi Fometescu, în continuare utili, apoi am adus 3 canadieni, am dat şi bani de la mine doar-doar ne-o ieşi pasienţa. Cînd începuserăm să construim ceva, m-au demis peste noapte!
– De ce?
– Pentru că n-am acceptat ca nişte neica-nimeni, în frunte cu şeful secţiei, să se bage peste mine, să se amestece în chestiunile tehnice. Să decidă ei selecţia, maniera de antrenament, chiar şi tactica de joc! Nu, aşa ceva n-am admis.
– Samungi nu te-a apărat?
– Mai degrabă a scăldat-o. Mi-a atras atenţia că băgăreţii sînt cu fondurile şi că trebuie să-i ascult. Cum am refuzat, m-au scos ca pe-o măsea stricată! Nepotrivire de caracter, alt mod de a percepe prietenia. În final, şi performanţa.

„Am pus suflet şi am luat plasă”

– Sincer, s-a rupt căruţa de la bani?
– Da’ de unde! Chiar mi-au rămas datori, dar nu mai contează. Am pus suflet şi am luat plasă, să-mi fie învăţătură de minte!
– Proiecte de viitor?
– Nici unul. Mă duc înapoi în Canada cu un gust amar, înfrînt, necăjit. Am să admir natura şi o să-mi plimb nepoţii.
– Radule, ce crezi că-i de făcut pentru ca baschetul românesc să reînvie?
– Ştiu eu, să renunţe la orgolii şi la nepotisme. Să fie lăsat pe mîna celor care se pricep şi care înţeleg ce-i ăla profesionism. După părerea mea, nici o disciplină nu se compară cu baschetul, el e jumătate sport şi jumătate artă. Îţi oferă însă satisfacţii doar dacă îl respecţi. Îţi cere iubire şi devotament. I te dedici ori o iei în altă direcţie.
– Mulţumesc şi drum bun!

„Radu Diaconescu a fost un conducător de joc inteligent, muncitor şi rafinat în acelaşi timp. Un adevărat virtuos, un superjucător şi o legendă”
Carmen Tocală, preşedinta Federaţiei române de baschet

CV Radu Diaconescu
Născut la Bucureşti, pe 28 noiembrie 1944, Radu Diaconescu e considerat unul dintre cei mai mari baschetbalişti români din toate timpurile. Absolvent al facultăţilor de Electronică şi Comerţ Exterior, a jucat de 220 de ori în echipa naţională, al cărei căpitan a fost între anii 1969 şi 1975. Maestru emerit al sportului, antrenor de categoria I. Are dublă cetăţenie, română şi canadiană.

Galerie foto:
img_2054-radu-diaconescu-biserica-anglicana-a-invierii.JPGimg_2006-radu-diaconescu.JPGimg_1991-radu-diaconescu.JPGbaschet-6.JPGbaschet-3.JPGbaschet-1.JPG

Comentarii (39)Adaugă comentariu

Gino (513 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 0:22

Intalnirea dintre un mare sportiv si un mare ziarist nu poate da decat un lucru frumos. de calitate. Ioanitoaia e un maestru al interviului – Fanus, Cosasu etc – le potriveste excelent. Bravo.

Cicero (23 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 0:43

Nu l-am prins pe Diaconescu si nu ma omor dupa baschet, dar am citit interviul cu mare placere.

Neutru (8 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 0:50

Sunt avocat in Montreal-Canada din 1985 si m-am intors in Banatul natal anul acesta dupa 30 de ani de la plecarea din tzara. M-am intors acasa in Canada teribil de dezamagit de ceea ce am vazut in Timisoara si parafrazându-l pe dl. Diaconescu eu as spune ca România este in moarte clinica,ceea ce am vazut m-a ranit profund.

mihai (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 1:16

sa intre Zdrenghea

Nicolae Radoi (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 2:08

Toata lumea il stia dupa porecla: „Gaza”. Jucator foarte bun si inteligent. Am fost si eu pe la vreo doua meciuri Dinamo-Steaua. Batrana carapace a salii Floreasca da sa plesneasca de cata lume era acolo. Se juca baschet adevarat. Imi aduc aminte cum era la incalzirea de dinaintea meciurilor. Toti aruncau la cos, pe rand. Doar Nosievici statea pe loc si isi incalzea incheietura mainii… Da’ pe urma dadea multe.
Bravo nea Ovi !

daniel Diaconescu (10 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 2:47

Felicitari,pentru ce ai facut in baschet.tizule,te astept pe la Montreal.D.D.

circotashul (22 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 2:59

Inca o ciocnire intre mentalitatile interne si cele externe care arata ca atita timp cit mentalitatile vor ramine la nivelul epocii „carului cu boi” caruta Romaniei nu se va urni din sant .

Ciprian (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 5:09

Domnule Ioanitoaia, cand dumneata intrebi cine a jost Naismith… NAISMITH, inventatorul baschetului, cum mai poti pune un astfel de titlu. Nu cumva baschetul este in moarte clinica doar pentru ca ziarele, precum cel pe care il conduci, nu stiu altceva decat Becali, Mititelu, Borcea, iancu etc? Au fost doua campionate europene anul acesta, unul feminin, altul masculin? Cate stiri ati dat? Va spun eu, la cel masculin una singura, de trei randuri, copiata de pe medifax, in care se spunea cine a castigat si cine a iesit MVP. ATAT! Pai si atunci, cum vrei sa fie baschetul daca dumneata nici macar nu ai idee cine a fost Mr. Naismith? Dupa acea intrebare m-am oprit din citit interviul. Imi pare rau, e ca si cum i-ar lua interviu Nadiei un om care nici nu stie ce e aia o barna. Multa sanatate!

caine rosu 18 (16 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 9:10

Faci un reportaj într-o fabrică de becuri şi întrebi cine a fost Edison??? Nea Ovi, mai bine te-ai ocupa să mai apară celelalte cărţi ale lui nea Vanea, că de lăudat….

zagna (56 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 9:43

@cristian are dreptate, ne intoxicati toata ziua cu becalisme, borcisme… despre alte sporturi, destul de populare, nu scrieti nimic! vreti sa stiti ca la un meci bun de baschet se duc mai multi spectatori decat pe dinamo, regie, mioveni, chiajna?!? pe ei de ce-i neglijati? v-as sugera ca in gsp cate o pagina sa fie dedicata celor mai populare 4 sporturi, sunt convins ca numarul cititorilor ar creste considerabil.

Nicolae Petre (39 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 10:13

Ce va impiedica sau cine va impiedica sa scrieti multe astfel de articole? Pana acum habar nu aveam cine e acest Diaconescu, in schimb, fara sa vreau, stiu ce masura are la pantofi si cu ce mana se scutura dupa ce a facut pipi Gigi Becali. Presa asta chiar nu pricepe ca NE-AM SATURAT de aberatiile tabloide care tot apar!!! NU MAI VREM SCANDAL, VREM SPORT, nu numai fotbal, ci SPORT!!! Nu inteleg cum puteti conduce GSP care e orice numai ziar de sport!!! Ma gandeam ca aveti coloana vertebrala, cojones, ca sunteti capabil sa aduceti acest ziar sa isi respecte numele: Gazeta Sporturilor, nu Gazeta tabloida sau Gazeta Becali.

mariusanca (16 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 10:40

Pasonat al baschetului fiind intreb din nestiinta. Sunteti sigur ? 220 de selectii? Magnific din punctul meu de vedere daca e asa.

Calu (5 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 10:57

Cipriane, stai linistit ca stia Ioanitoaia cine e Naismith, dar asa dadea bine la cititor. In plus ca scrie o data pe an de baschet si in loc sa ii multumiti ii faceti morala. Frumos interviu.

marian (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 12:08

RADU DIACONESCU ESTE AL DOILEA BASKETBOLIST ROMAN DIN TOATE TIMPURILE,DUPA NICULESCU FIUL. AJUCAT SI IN ECHIPA EUROPEI.

gigelos (5 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 12:25

Respect ! Din cate imi amintesc Dl Diaconescu are cam 15 titluri nationale cu Dinamo . Ce se mai poate spune ?

gigelos (5 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 12:49

Scuze , 13 ,a precizat in articol nea Ovi

iulian (2 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 12:55

E si asta un inceput. Poate alocati si voi la gazeta un spatiu dedicat baschetului. Macar rezultatele si clasamentul …. dar se pare ca e mai important faptul ca „fotbalistul” tanase de la steaua are piciorul stang mai scurt decat dreptul. Sau invers….

Nea Vanea (170 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 13:58

Bravo, Ovidiule!

Aproape ca uitasem de Raducu…
A fost genial ca jucator, asemenea inteligentei sale native!
Radu Diaconescu in baschet si Cristian Gatu in handbal reprezinta sublimul absolut in sportul romanesc de echipa!
Si cata dreptate are!
Ce echipe aveam in baschet, handbal si volei in anii 60 si 70…! Steaua, cu Radu coordonator, distrugea pe Juventud Badalona in Cupa Campionilor, in Sala Floreasca! Nationala de volei cu Dumanoiu si Tutovan la serviciu (apropo, stie cineva ca Tudovan a inventat serviciul aruncat, din saritura?!) calca in picioare Polonia, abia iesita campioana olimpica, tot in batrana Sala Floreasca…
Este incredibil de dureros cum parvenitii zilei ascund banii negri in sport si au pretentia sa faca lotul, primul „5” si tactica de joc, niste neica nimeni ce usor ar putea antrena echipa de fotbal nasturi pe masa la Jilava…
Radule, ai tot respectul nostru! Al nostru, al celor ce te aplaudam pina ne frigeau palmele, la Floreasca, in vremuri in care Romania avea sport de performanta!
Acum, are sport…profesionist…
Multa sanatate si ani buni alaturi de nepoti, in Lumea civilizata!

mephisto (25 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 14:28

Doamne ce meciuri erau U-dinamo cu rühring si Horia Demian si Diaconescu si Novac la Dinamo…

Albert (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 15:01

Boala este mult mai veche si mai grava. Un singur exemplu, unul din ”veteranii utili” despre care aminteste domnul Diaconescu era la varsta junioratului cam al V-lera din tara pe postul sau. Existau alti conducatori de joc recunoscuti oficial ca fiind mai buni. Dar tatal sau era seful militiei judetene deci a intrat automat in nationala si si-a continuat parcursul. Este si azi un jucator decent dar ceilalti ar fi fost mult mai buni. A fost doar un exemplu.Mai sunt cu sutele.
Pacat, Romania are un rezervor imens de talente dar selectia se face tinand cont de criterii cu totul gresite.

Claudiu22 (343 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 15:07

In locul Dv as face macar un astfel de interviu odata la doua-trei saptamani decat sa tot scriu despre Gigel, Dodel, Borcel si alte caricaturi. Cel de azi mi-a mers la casa sufletului desi nu l-am vazut pe Radu Diaconescu jucand.

radu (178 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 15:16

OK, un interviu de clasa marca Ioanitoaia. Vrem mai des asemenea texte.

Franz (406 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 16:45

Nea Ovi, scrie mai des din astea ca iti ies. Sunt atatia fosti mari sportivi nu neaparat fotbalisti de la care cei tineri ar avea multe de invatat. Nea Radule, multa sanatate!

Petre (255 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 17:02

Felicitari pentru articol, savurez textele ireprosabile pe care le scrieti si le astept cu nerabdare.

jos_cenzura (102 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 17:31

Interesant cum un om poate fi sportiv de performanta si scolit in acelasi timp (alt exemplu care imi vine-n minte este Boloni, care a si practicat stomatologia din cate am inteles). Felicitari domnule Ioanitoaia ca ne prezentati si astfel de oameni (pe langa portia zilnica de frati Costea si de Dodei).

Lucian (14 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 17:57

O tempora! Radu Diaconescu, Dan Niculescu, Costel Cernat, Cornel Oros, Aurel Dragan, Carmen Bunaciu, Mircea Simon, Ghita Licu, Cezar Draganita, etc, etc,…, dar cine sa scrie despre ei, si despre multi, multi alti adevarati SPORTIVI (chiar, citi stiu, de exemplu, despre Florica Murariu?) cind, dupa o mica victorie a Stelei cu o echipa „europeana” din Asia Mica, ni se baga pe git tot felul de statistici, interviuri si alte asemenea absurditati, ca de, asta se vinde! Si Ioanitoaia nu merita nici pe departe atitea laude, pentru ca multe se fac cu stirea si acordul sau! Mai mult, cu acest articol nu face decit sa demonstreze cit de mici sint colaboratorii sai, care pun intrebari timpe gen „Va bucura victoria?”(vezi Florian Jucan) si care, in mod logic, demonstreaza astfel ca habar n-au de sport! E tragic, oricum, ceea ce se intimpla si in „presa” (nu puteau lipsi ghilimelele!)

st3ph (1 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 17:58

frumos articol…la mai multe:)

Mirceacelbatran (663 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 19:42

@Lucian. Nimeni nu poate contesta ca nu ai dreptate. Probabil nici dl Ioanitoia. Dar ce sa faca atata timp cat prostimea moare de dragul lui Becali si al Stelei? Nu poate trece cu vederea faptul ca 40 000 de oameni au venit intr-o zi de lucru la meciul cu …nimeni din Israel. Asa ca las-o mai moale, deoarece presa reflecta fidel raportul cerere-oferta. O fi si dl Ioanitoaia de vina, dar nici cu prostul gust si meltenismul societatii romanesti de astazi nu imi e rusine.

Liviu (333 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 22:00

Nea Ovidiule, cainii nu joaca neam dar marcheaza. Danciu chiar merita sa ii dedici un articol. Felicitari pt interviul cu Diaconescu.

Mefisto (6 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 23:13

Moarte clinica parca e cam mult spus. In rest un interviu spumos.

Adi (110 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 23:36

Afirmatia din titlu e dura fiindca se vrea spectaculoasa. In realitate, baschetul romanesc e doar prost administrat si promovat. Poate nici macar nu le e dat romanilor sa fie o glorie in baschet. Tot ce pot face romanii este sa joace baschet mai bine ca altii, daca vor performante. Dar daca nu pot sa-i invinga pe altii, asta nu ar trebui sa fie motiv de cearta intre cei care zic ca se ocupa de binele baschetului (adica al afacerii sau pasiunii proprii). Ar trebui sa fie doar un motiv de a promova si organiza mai bine baschetul romanesc, ca sa invinga.

JP (6 comentarii)  •  5 noiembrie 2011, 23:36

Respect.

coco 05 (1 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 5:13

Bine Ovide tata , sa mai ai asa intalniri intamplatoare!

John (564 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 10:36

Ca si interviul, excelent e si analiza lui adi. Prea multi umbla sa se pricopseasca din baschet. E pentru ei o afacere, nu a pasiune.

mihai (182 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 11:00

Iubitorii de baschet va multumesc pentru acest articol dar declinul acestui sport minunat la noi va are si pe voi PRESA ca responsabili directi, prin lispa de mediatizare in dauna unor personaje gen dodel.

Petrolistul vesel (1 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 16:01

maria ta, mare ne-a fost uimirea cand te-ai aplecat sa scrii un gogeamitea interviul despre baschetul old-time. si n-a picat nimic ?! baschetul, ca si handbalul, voleiul, rugbyul, ciclismul etc nu-si mai gasesc loc in ziarele voastre decat daca se intampla nenorociri precum cea a lui Hardy sau cand atasati campanii belicoase unor dueluri sportive („se lupta pe viata si pe moarte”, „rivale de o viata”, „va curge sange” etc). toate inghesuite in maxim doua pagini, la sfarsitul ziarului, atent asezate langa nuditati sau reclame la servicii 9898. in rest, pseudo-fotbal, pseudo-vedete, pseudo-presedinti, pseudo-investitori. in 20 de ani ati reusit sa inventati o noua specie de „presar”: buze voluptoase, calde, urechi mari, vorba soptita, ochi iscoditori, mers usor aplecat cu privire usor intoarsa peste umar, abilitati de fitilist. sigur pot fi trecute si altele, la capitolul upgrade. asa ca, nea ovi, te las in creatia matale si in credinta ca tot sportul s-a dus dracului iar voi n-aveti nicio vina.

claustrofobus (85 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 16:06

Nea Ovi, scrie de astea cat mai des, mai lasati-ne cu bolboroselile si prostiile lui JJ. E datoria matale sa ii inveti si pe cei tineri ce inseamna adevaratul jurnalism de sport. Sport nu barfa si scandal.

Titus Colesiu (16 comentarii)  •  6 noiembrie 2011, 19:23

E de bine. Din pacate, baschetul nu e singurul nostru joc de echipa la pamant. Nici la volei nu stam pe roze, pe cand un articol si pe aceasta tema?

Viorel (1 comentarii)  •  6 august 2013, 20:29

Ma mir ca Radu (Giza) n-a mentionat si cistigarea campionatului national cu echipa liceului Spiru Haret, cind el, fapt rara, juca deja in prima divizie. Pentru „spiristi” a fost o mare bucurie. Daca-l voi intilni intimplator va fi o mare surpriza sa-i aduc aminte de Papagalu’, Mitzica Englezu’ sau Peter Czell. Sau poate de Mariana Dimitrescu sau chiar de Pia Schiopu. Distanta New York – Ottawa nu e asa de mare, cine stie ?
O singura observatie: nu l-am vazut niciodata in sala la Floreasca pe Andrei Plesu – fiind colegi la Spiru l-as fi remarcat

Comentează