Alt tablou, dar sumbru

Nu știu dacă cititorii Gazetei sînt mai pricepuți decît noi, dar am convingerea că opinia lor merită ascultată. E unul dintre motivele pentru care reproduc mai jos fragmente din comentariile apărute pe blog după articolul “Bufonii”, pe care l-am scris […]

Nu știu dacă cititorii Gazetei sînt mai pricepuți decît noi, dar am convingerea că opinia lor merită ascultată. E unul dintre motivele pentru care reproduc mai jos fragmente din comentariile apărute pe blog după articolul “Bufonii”, pe care l-am scris la finalul întîlnirii de tristă amintire Maccabi-Steaua 5 -0. Un altul e acela că, publicînd aceste crîmpeie, nu trebuie să repetăm niște lucruri pe care eu și colegii le-am subliniat de multe ori.

“Trăiască Steaua, singura practicantă de tiki-taka din România, în frunte cu marele său conducător Gigi Becali, inegalabilul războinic al luminii” (argus). “Jucătorii nu au valoare și nici forță fizică, în plus schimbarea atîtor antrenori i-a bulversat total” (alb-roșu). “Cum să facă performanță fotbaliștii  Stelei cînd au o mie de antrenori pe sezon, lotul se schimbă la 3 luni, iar patronul iese și îi critică pe toți?!” (Baciu). “Nu jucătorii, fotbaliști mediocri, sînt vinovați că au venit la Steaua, vinovați sînt aceia care i-au adus. Au venit pe bani puțini, de bani puțini joacă!” (andra). “Aș vrea o comparație între managementul Stelei și al lui Maccabi ca să se vadă că principalul vinovat e Gigi Becali. Cu 10 antrenori pe sezon, cu 15-20 de jucători noi, fără echipa a doua, fără stadion, fără identitate” (viorel).

În măsura în care Steaua s-a făcut de rîs joi seara la Haifa, unde a bifat cel mai slab meci din istoria participării ei europene, iată că, din păcate, nici celelalte formații românești n-au salvat imaginea unui fotbal în derivă. Au capotat și ele pe linie. Rapid a pierdut acasă cu Legia Varșovia, pe cînd  Vasluiul, trădată de gestul golănesc al lui Wesley, a cedat la pas în Portugalia. Adăugînd eșecul Oțelului din C1, altfel previzibil, am consemnat într-o singură săptămînă un bilanț catastrofal: 4 partide, 4 înfrîngeri și nici un gol marcat! Clar că mai prost nu se putea!

Veți spune că reprezentantele noastre au încasat-o la scor și cu alte prilejuri. În 1968, Steaua a luat 4-0 de la Spartak Trnava, iar Montpellier a bătut-o în 1990 cu 5-0 pe teren propriu și cu 3-0 în Ghencea. Ulterior, cu 5-0 a surclasat-o și PSG în 1997 etc. De notat însă că adversarii aceia, inclusiv cehii, proveneau din țări cu fotbal dezvoltat, erau tari și recunoscuți ca atare. Îi abordam din postura de outsideri și o eventuală victorie în semna mai degrabă o surpriză. Cum a fost și cîștigarea de către Steaua a Cupei Campionilor.

Astăzi, e obligatoriu să observăm că lucrurile s-au schimbat, numai că în rău pentru noi! Nu mai ținem pasul nici măcar cu echipe care ne erau accesibile cu ani în urmă. Cu care, și dacă plecam steagul, măcar reușeam să luptăm de la egal la egal.

Întrucît nu se mai întîmplă așa, explicația nu trebuie căutată prea de parte: alții au mers înainte, de exemplu israelienii și ciprioții, pe care-i aveam de clienți odinioară, în timp ce noi am rămas pe loc ori, și mai grav, am regresat! Sigur că acest tablou, menit să depună mărturie despre involuția și neputința noastră, e sumbru. E însă real, iar de faptul că fotbalul tricolor a ajuns coada cozilor nu-i vinovat numai Gigi Becali. Despre asta vom mai vorbi.