Atletismul, dus cu preşul

Cînd s-a născut ideea construirii Arenei Naţionale, Agenţia Naţională pentru Sport i-a cedat Primăriei Capitalei terenul ocupat de fostul „23 August”. Printr-un protocol datat 30 noiembrie 2006, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, devenit proprietar pe o arie de 40.416 metri […]

Cînd s-a născut ideea construirii Arenei Naţionale, Agenţia Naţională pentru Sport i-a cedat Primăriei Capitalei terenul ocupat de fostul „23 August”. Printr-un protocol datat 30 noiembrie 2006, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, devenit proprietar pe o arie de 40.416 metri pătraţi, se angaja să ridice nu doar un stadion destinat fotbalului, ci şi, într-o zonă din acelaşi perimetru, unul pentru atletism.

Altminteri, cum pista de la „23 August” se desfiinţa, iar Arena Naţională nu includea asemenea amenajare, aşa-zisul sport al sporturilor ar fi pierdut mult. Ca atare, după ce FRA, convinsă că i se va oferi ceva în schimb, s-a declarat de acord cu dezafectarea bazei, aviz ce condiţiona demararea lucrărilor la Arena Naţională, preşedintele de atunci al ANS, Florian Gheorghe, şi primarul general din momentul respectiv, Adriean Videanu, au semnat actul. Prin el, edilul-şef al Capitalei îşi asuma o obligaţie în nume propriu, dar şi, evident, în numele forului pe care-l conducea.

Spre lauda sa, preluată de Sorin Oprescu, Primăria a terminat Arena Naţională, această bijuterie avînd să fie inaugurată oficial pe 6 septembrie. Din păcate, în ciuda faptului că s-au scurs de atunci peste 4 ani şi jumătate, ce i s-a promis atletismului a rămas doar pe hîrtie, vorbă goală! S-a întocmit un proiect, în virtutea căruia, prevăzut cu 8 piste şi maximum 15.000 de locuri, stadionul de atletism ar fi costat circa 30 de milioane de euro, dar el a fost uitat într-un sertar!

E drept, a apărut criza şi fondurile s-au redus drastic. Totuşi, ştiind ce-a iscălit predecesorul său, Sorin Oprescu n-a spus niciodată că Primăria nu-şi va respecta angajamentul. Deşi a acceptat dialogul şi s-a dovedit disponibil, amînă însă la nesfîrşit, sine die, rezolvarea problemei. Zice că face şi nu face!

Numai că, succedîndu-i lui Ilie Floroiu la şefia FRA, ex-campionul la săritura în înălţime Sorin Matei nu se lasă. Insistă ca Municipalitatea să-şi ţină făgăduiala, ba şi, în temeiul documentului invocat, ameninţă că se va adresa instanţei! La o adică, pare greu de crezut, dacă nu imposibil, că Primăria ar putea cîştiga un eventual proces.

Mai nou, conştient că pe timp de recesiune banii se găsesc greu, Sorin Matei a propus un compromis: renunţarea la stadionul rezervat atletismului şi modernizarea celui existent la Şosea, operaţiune ce-ar scădea investiţia de la 30 la 8 milioane de euro. Întrucît se impune ca la „Iolanda Balaş” să fie înlocuite pistele de alergare, vechi de 17 ani, să se finalizeze tribuna deja ridicată în exterior, să fie montată instalaţia de nocturnă etc.  Surprinzător, nici măcar această variantă ieftină nu-i agreată de Primărie!

Membrii Consilului General, ale căror merite privind Arena Naţională sînt incontestabile, nu zic nu, dar nici nu mişcă un deget! Tocmai de aceea, dus cu preşul, înşelat şi păgubit, atletismul românesc, cîndva redutabil pe plan internaţional, continuă să piardă teren cu fiecare zi. Se stinge încet, ca o lumînare.