Nevoia de Chivu

Revenirea căpitanului nu pare un lucru imposibil

Rămîne de văzut ce înţelege Piţurcă prin definitiv atunci cînd se referă la excluderea lui Mutu şi a lui Tamaş din lot. Conform dictonului never say never, selecţionerul a lăsat totuşi o portiţă […]

Revenirea căpitanului nu pare un lucru imposibil

Rămîne de văzut ce înţelege Piţurcă prin definitiv atunci cînd se referă la excluderea lui Mutu şi a lui Tamaş din lot. Conform dictonului never say never, selecţionerul a lăsat totuşi o portiţă deschisă, de care s-ar putea folosi, mai devreme sau mai tîrziu, cei doi petrecăreţi.

Dincolo de speculaţii, un lucru e însă cert: dispariţia lui Mutu şi a lui Tamaş ridică la cote îngrijorătoare, chiar dramatice,  lipsa unui lider la “naţională”. Tocmai pentru că Piţurcă încearcă s-o ordoneze din mers, primenind-o fără a neglija  rezultatele, echipa care a utilizat 7 debutanţi în “amicalul” cu San Marino resimte absenţa acelui jucător capabil prin personalitatea lui s-o dirijeze pe teren şi s-o conducă în vestiar. A căpitanului pe care coechipierii să-l asculte, să-l urmeze şi  să-l ia drept exemplu.

Acesta ar putea fi Raţ, Marica sau D. Goian. Mai există variante demne de atenţie, dar recomandabil ar fi, în opinia mea, ca banderola să ajungă iar la Chivu, cu condiţia ca el să-şi schimbe hotărîrea de a se retrage. Sigur, nici o echipă, cu atît mai puţin reprezentativa unei ţări, nu stă într-un singur om, indiferent de valoarea lui. După cum adevărat e şi că dragoste cu sila nu se face. Ca atare, am luat act de decizia lui Chivu şi am respectat-o la vremea ei.

Mai departe, presupun însă, ori măcar sper, că fundaşul lui Inter, cîştigătoarea 2010 a Ligii Campionilor, poate fi determinat  să se întoarcă. Asta depinde, fireşte, şi de poziţia lui Piţurcă.

Din cîte am înţeles, Chivu consideră că eventuala lui revenire s-ar interpreta ca un afront adus lui Răzvan Lucescu, în  mandatul căruia s-a retras, deşi colaborarea dintre ei a decurs cordial.

Nu cred că problema se pune aşa. La fel cum cred şi că nu-i va fi greu lui Chivu, oricum, nu imposibil, să plaseze interesul  echipei al cărei tricou l-a îmbrăcat de 75 de ori mai presus decît propriile-i reţineri, de cît propriile-i ezitări. Ar putea conta şi amănuntul că încă un meci, al 76-lea, i-ar asigura un loc pe lista all-time a primilor 10 “tricolori” ca număr de selecţii.

Vor spune unii că apăr o cauză dinainte pierdută deoarece Chivu, care va împlini 31 de ani pe 26 octombrie, a obosit, s-a  uzat. De acord, timpul nu iartă pe nimeni, numai că el continuă să evolueze în elita fotbalului mondial. Uneori convinge,  alteori nu, dar am impresia că, de regulă, l-am judecat prea aspru. Dacă peste greşelile altora am trecut ușor, pe cele comise de Chivu ne-am grăbit să le evidenţiem, de parcă ne-ar fi bucurat!

Cînd a plecat Leonardo de la Inter şi a venit Gasperini, s-a lansat ideea că în sistemul noului antrenor, cu 3 fundaşi, Chivu  va eşua pe banca de rezerve. Alarma s-a dovedit falsă, probă că, deunăzi, a fost titular în Supercupa Italiei. N-a sedus, însă cîţi români mai joacă la nivel atît de înalt?! Nici unul.

Zică unii ce-or zice, părerea mea e că Piţurcă are nevoie de Chivu chiar mai mult decît a avut Răzvan!