Gaz Metan, jos pălăria!

Istorică pentru oraş, calificarea Mediaşului în play-off-ul Europa League e cu atît mai demnă de laude cu cît a fost obţinută în faţa unui adversar puternic. Deşi i-a cedat recent pe Schurrle şi pe Fuchs, din transferurile cărora a încasat […]

Istorică pentru oraş, calificarea Mediaşului în play-off-ul Europa League e cu atît mai demnă de laude cu cît a fost obţinută în faţa unui adversar puternic. Deşi i-a cedat recent pe Schurrle şi pe Fuchs, din transferurile cărora a încasat 12 milioane de euro, Mainz tot s-a dovedit superioară. A dominat amîndouă manşele, şi nu oricum, adesea autoritar, copios. Şi-a vîndut vedetele, însă a rămas aceeaşi echipă tipic germană, solidă, serioasă, organizată.

Reiese că, scoţînd-o din cursă, Gazul a avut şi noroc. Să recunoaştem că a avut, dar să nu ne oprim aici cu judecăţile. Dincolo de locul comun că norocul ţine de fiecare, să remarcăm atitudinea formaţiei ardelene, care a ştiut nu doar să se agaţe cu îndîrjire de şansă, ba şi s-o fructifice. Depăşind absenţele lui Pîrvulescu şi Eric, brazilianul plecat cu cercul, Mediaşul a arătat ambiţie, devotament, echilibru, unitate. Într-un cuvînt, caracter. A interpretat magistral rolul outsiderului conştient că trebuie să găsească soluţii spre a compensa plusul de valoare al partenerului. Tocmai pentru că nu s-a intimidat, a făcut ce se impunea.

Cel care a găsit soluţiile se numeşte Pustai, antrenorul tînăr şi mintos care n-a absolvit degeaba Matematica! Impunîndu-le băieţilor săi precauţie şi răbdare, el a calculat perfect ambele meciuri. A înţeles că, dacă se expun, medieşenii riscă să se sinucidă. Ca atare, le-a ordonat să nu se arunce, strategie datorită căreia a şi izbutit să scoată mult din puţin.

Înlocuirea lui Markovici cu C. Petre, efectuată la jumătatea întîlnirii retur, a însemnat una dintre cărţile cîştigătoare mînuite de Pustai. Ca şi păstrarea în teren a vîrfului Bawab, anonim pînă la marcarea golului egalizator, dar şi după aceea, pentru ca în final iordanianul să transforme cu sînge rece penalty-ul care a adus Mediaşului şi suporterilor săi o imensă bucurie. Cu atît mai mare cu cît s-a produs împotriva tuturor pronosticurilor.

Eroul serii a fost însă portarul Pleşca. Acesta n-a apărat bine, ci fenomenal, miraculos, dumnezeieşte! A intervenit providenţial în 5-6 situaţii pe parcursul partidei, la mingi pe care scria gol, dar a parat şi două dintre loviturile de departajare. Aproape că nu există cuvinte care să elogieze destul evoluţia lui, recompensată de Gazetă cu 10, notă ce se dă  rar, foarte rar!

În paranteză fie spus, întreaga carieră a lui Pleşca în Liga 1 constituie un exemplu de încredere, de tenacitate şi de speranţă în condiţiile în care ea a început prost, cu 3 goluri încasate la debut în tricoul defunctului FC Naţional, la 1-4 cu Dinamo în 2003, ca să continue şovăielnic, neconvingător. Între 2005 şi 2009, cît a stat la Iaşi, a prins numai 29 de meciuri, fiind rezerva lui Brăneţ. Istoria părea să se repete şi la Mediaş, unde a trebuit să se accidenteze slovacul Buchta pentru ca Pleşca să devină titular la 28 de ani. Clar însă că, graţie comportării excepţionale de joi, viitorul lui va fi altul. Felicitări şi atenţie la Austria Viena, de asemenea o piatră tare!