Copiii lui Barry

Numele lui Gareth Barry e cunoscut în fotbalul insular şi nu numai. Logic, din moment ce mijlocaşul de 30 de ani, pentru transferul căruia Manchester City i-a plătit lui Aston Villa vreo 15 milioane de euro în 2009, a evoluat […]

Numele lui Gareth Barry e cunoscut în fotbalul insular şi nu numai. Logic, din moment ce mijlocaşul de 30 de ani, pentru transferul căruia Manchester City i-a plătit lui Aston Villa vreo 15 milioane de euro în 2009, a evoluat în peste 500 de meciuri de Premier League şi a strîns 48 de selecţii în „naţionala” Albionului.Dac-ar fi să insist asupra biografiei sale, ar trebui să notez măcar că Barry a fost desemnat cel mai bun jucător britanic al stagiunii 2006-2007 şi, fireşte, să adaug atîtea altele. Dar mă opresc deoarece nu-mi propun să detaliez cariera lui, ci altceva. Punctual, să evidenţiez gestul acestuia de a-şi pune în fiecare vară casa de vacanţă de la Puerto Banus, staţiune din sudul Spaniei, la dispoziţia copiilor defavorizaţi, loviţi de soartă.

Astfel, jucătorul „cetăţenilor” a devenit primul fotbalist de dincolo de Canalul Mînecii care a răspuns favorabil apelului lansat de fundaţia de caritate „Sun and Happiness” din Birmingham. Se zice că îl vor urma curînd Stephen Ward, de la Wolverhampton, şi Matthew Bates, căpitanul lui Middlesborough, dar un lucru e clar: Barry a deschis drumul.

Deşi am căutat, n-am găsit nicăieri date despre vila lui Barry. Cîte camere are, ce grădină şi aşa mai departe. Doar „Marca” a publicat o fotografie a ei, cea reprodusă alăturat. Cu siguranţă însă că e una luxoasă, pe măsura posibilităţilor proprietarului, al cărui salariu săptămînal bate la 115.000 de euro, ca şi a faimei unei localităţi vizitate anual de circa 5 milioane de turişti, atraşi de plajele de pe Costa del Sol şi de inconfundabilului Rinocer al lui Dali, sculptură ce domină centrul staţiunii cu cele 3,6 tone ale sale.

E clar încă un lucru: dacă Barry ar fi închiriat vila, ar fi luat zeci de mii de euro pe sezon. Iată însă că el a preferat s-o cedeze în folosul unor puşti amărîţi, săraci şi bolnavi. Alţii s-ar fi gîndit la bani. Spre lauda lui, nu şi englezul.

După ce presa a scris despre iniţiativa sa, Barry a spus doar „cînd Oscar şi Freya, copiii mei, nu duc lipsă de nimic, am realizat că sînt mulţi de aceeaşi vîrstă cu ei care suferă şi am decis să-i ajut. Poate exagerez, dar mă simt de parcă toţi cei pe care-i voi găzdui ar fi copiii mei!”. Fără comentarii, asemenea fapte emoţionează şi n-au nevoie de multe cuvinte.