Zenga şi Piţurcă

Sînt surprins neplăcut de o afirmaţie făcută de Walter Zenga, pe care o consider, deplasată, lipsită de temei

Walter Zenga are perfectă dreptate cînd susţine că e un om liber. Ca atare, fostul portar de legendă şi antrenorul de azi […]

Sînt surprins neplăcut de o afirmaţie făcută de Walter Zenga, pe care o consider, deplasată, lipsită de temei

Walter Zenga are perfectă dreptate cînd susţine că e un om liber. Ca atare, fostul portar de legendă şi antrenorul de azi al lui Al Nasr Dubai poate spune ce-i trece prin cap. Inclusiv exprima opinia, enunţată recent la Bucureşti cu ocazia unei vizite întreprinse în ţara Ralucăi, soţia sa, că „e un pas înapoi pentru România revenirea lui Piţurcă la echipa naţională”!!!!

La rîndu-mi însă, pot fi sau nu de acord cu Zenga. Şi nu sînt. Ba mă declar surprins neplăcut de o afirmaţie pe care o consider, numai eu?, deplasată, lipsită de temei. Uşor de explicat de ce judec aşa. În măsura în care, oriunde şi oricînd, pe un tehnician îl reprezintă rezultatele, atunci Victor Piţurcă chiar stă bine la capitolul respectiv. Socotind-o şi pe cea realizată cu „tineretul”, a reuşit 3 calificări europene, performanţă depăşită la noi doar de Puiu Iordănescu, cu două prezenţe la CE şi una la CM. Altfel zis, împotriva părerii simpaticului Zenga, statistica îi ţine parte lui Piţurcă. Iar unde-i statistică, nu-i tocmeală ori n-ar trebui să fie.

N-am să compar CV-ul actualului selecţioner cu cel al criticului acestuia. Nici cu al predecesorului şi, de asemenea, succesorului său la timona „tricolorilor”. Fiecare om e alt om, deci şi fiecare antrenor e alt antrenor. Clar însă că Zenga vorbeşte mai ales în numele prieteniei cu Lucescu jr., pe care n-a ascuns-o niciodată. Atitudinea merită salutată tocmai pentru că în lumea de azi, inclusiv în fotbal, interesul primează şi, de regulă, ia faţa prieteniei.

Lăudabil, nu-i şi cazul lui Zenga. Atît că, în esenţă, intervenţia lui n-are acoperire, din care motiv şi deranjează. Pare o lovitură sub centură sau asta şi e. În loc să-şi vadă de treburile sale din Emirate, italianul se hazardează într-o discuţie ce nu-l serveşte pe el şi încă mai puţin îl avantajează pe Răzvan. Îl preţuiesc prea mult pe Walter Zenga pentru ce a fost şi pentru ce e ca să nu mă opresc aici. Dar nu mă abţin să scriu că dacă tăcea, ar fi ieşit în cîştig. Confundînd sinceritatea cu adevărul, mi-e teamă că şi-a şifonat imaginea.

În sfîrşit, întors din concediu, am citit undeva că Piţurcă, negociindu-şi contractul cu FRF, ar condiţiona semnarea înţelegerii de introducerea unor clauze menite să provoace distrugerea lui Marian Iancu şi a lui Adrian Mititelu, pasămite, duşmanii lui de moarte!!!! Mă crucesc descoperind că-şi poate cineva închipui o astfel de enormitate. Trebuie să fii plecat de-acasă, sărit de pe fix, să gîndeşti că aşa ceva e posibil. Numai că, din păcate, destui dintre noi sînt duşi cu capul şi nu-şi dau seama!