Mai catolici decît Papa!

Dacă o serie de cluburi au necazuri cu licenţierea, ultimul fiind FC Bihor, explicaţia constă în neputinţa lor financiară sau în superficialitatea, la fel de condamnabilă, cu care au tratat problema. Crezînd că merge, au amînat sine die rezolvarea ei. […]

Dacă o serie de cluburi au necazuri cu licenţierea, ultimul fiind FC Bihor, explicaţia constă în neputinţa lor financiară sau în superficialitatea, la fel de condamnabilă, cu care au tratat problema. Crezînd că merge, au amînat sine die rezolvarea ei. Mai există însă un motiv, de care se face vinovată chiar Federaţia. Din exces de zel, aceasta a preluat ad litteram cele 5 puncte din Manualul UEFA de licenţiere şi le-a aplicat tuturor grupărilor din eşaloanele 1 şi 2, în ciuda faptului că indicaţiile forului continental priveau exclusiv echipele cu drept de participare în cupele europene!

În loc să opereze o diferenţiere logică, absolut necesară în condiţiile în care fotbalul nostru traversează criza gîfîind, FRF a băgat toate cluburile în aceeaşi oală. Concret, le-a pretins unora mai mult decît le-a pretins însăşi UEFA, adică a exagerat, a întins coarda prea tare!

Primul dintre cele 5 puncte care ar merita analizat, ba şi abolit, se referă la taxe şi impozite. Renunţarea la el se justifică şi în ideea că, reprezintînd o societate non-profit ce se autofinanţează fără a apela la banii publici, FRF n-ar trebui să se preocupe de datoriile membrilor ei faţă de stat. E normal s-o intereseze în ce măsură un club nu şi-a onorat obligaţiile faţă de propriii jucători, de ceilalţi angajaţi, de alte cluburi şi de terţi, dar nu şi în raport cu statul. Asta-i altă gîscă în altă traistă!
Nu zice nimeni ca impozitele să fie ocolite. Nicidecum. Pe de altă parte însă, nu-i treaba Federaţiei să se implice în chestiuni de ordin financiar, ci ea ar trebui să decidă în funcţie de criteriul sportiv, strict competiţional. La urma urmei, dacă are de încasat unele sume, mai mari sau mai mici, statul posedă numeroase mijloace legale ca să le recupereze. Destule instrumente, suficiente pîrghii. În fond, zău aşa, bietul stat se descurcă singur, nu-i nevoie să-i plîngem noi de milă şi nici să-l ajute FRF!

Cazul Gloriei Bistriţa pare cel mai elocvent. Deşi şi-a plătit la zi jucătorii, salariaţii etc., a rămas cu o restanţă de circa 100.000 de euro la stat, din pricina căreia i s-a refuzat licenţa. Şi pe considerentul că Gloria a deschis acţiune în Justiţie, cu atît mai puţin era şi e de competenţa Federaţiei să apere cauza statului. Întrucît acesta poate oricînd executa silit gruparea bistriţeană, blocîndu-i conturile ori instituindu-i sechestru pe bunuri. Cel mai la îndemînă, pe autocar.

Tocmai pentru că misiunea FRF e să sprijine cluburile, nu să le pună beţe-n roate, s-ar cuveni ca ea să revizuiască urgent Manualul de licenţiere şi să ceară respectarea punctului amintit, ca şi UEFA, doar de către participantele din cupele europene. Desigur, se recomandă să fim exigenţi.însă nu mai catoclici decît Papa!