Un meci prea mult!

Am sperat, recunosc sincer, că Manchester United o va putea încurca pe Barcelona în finala UCL. N-am sperat însă decît 10 minute, după care m-am lămurit că războiul în care s-a angajat Utd. e pierdut. Pentru că nu vei cîştiga […]

Am sperat, recunosc sincer, că Manchester United o va putea încurca pe Barcelona în finala UCL. N-am sperat însă decît 10 minute, după care m-am lămurit că războiul în care s-a angajat Utd. e pierdut. Pentru că nu vei cîştiga niciodată, indiferent de adversar, dacă n-ai mingea, dacă nu ţii de ea. Or, majestuoasă şi irezistibilă, Barça a reuşit să confişte mingea şi, drept urmare, să se impună categoric. Adevărată maşinărie de pase, ea merita să se desprindă chiar mai clar în con di ţiile în care s-a jucat într-un singur sens. Către poarta lui Ed win van der Sar.

Depăşiţi net, uneori şi umiliţi, învinşii n-au abdicat însă de la tradiţionalul fairplay englezesc. “Barcelona practică un fot bal extraordinar”, a admis Vidici, pentru ca însuşi Ferguson să certifice că “am întîlnit cea mai puternică echipă din viaţa mea”. Forţat şi stînjenit, zîmbetul lui Sir Alex de după partidă a rezumat neputinţa formaţiei insulare. Ajungea să priveşti chipul managerului obişnuit cu triumfurile ca să-ţi dai seama ce s-a petrecut pe
Wembley.

Mi-a părut rău pentru Manchester, dar mai ales pentru Van der Sar, aflat la ultima apariţie pe gazon. Apropiindu-se de 41 de ani, pe care-i va împlini pe 29 octombrie, acesta a părăsit terenul sîmbătă seara ca să-şi ocupe locul arvunit în legendă şi, deopotrivă, în istorie. Întrucît a cîştigat tot ce era de cîştigat, 26 de trofee, între care de două ori Liga Campionilor, cu Ajax în 1995 şi cu Utd. în 2008, cel desemnat în 4 rînduri goalkeeper-ul number one al Europei, ba şi recordman al selecţiilor (130) în “naţi onala” Olandei, a ieşit din scenă cu fruntea sus. Încărcat de glorie.

Evident că, visînd la o altă finală şi la un alt final, eşecul londonez l-a întristat. Nu l-a făcut însă să-şi piardă cumpătul. Strunindu-şi amărăciunea, s-a mulţumit să declare doar “cred că am jucat un meci prea mult în cariera mea”.

La întrebarea ce argumente l-au determinat pe cel mai vîrstnic fotbalist prezent vreodată într-o finală de C1 să renunţe?, veţi fi ispitiţi să răspundeţi că uzura, tocirea reflexelor, durerile de spate sau chiar şi plictisul. Pentru că pînă şi izbînzile fără număr pot plictisi.
Ei bine, nu, răspuns greşit! Van der Sar a dezvăluit principalul motiv al deciziei sale: “Am înţeles că nu mai pot progresa!”.
Nu ştiu în ce măsură şi pe alţii, dar pe mine ex plicaţia respectivă m-a emoţionat profund. Tocmai de aceea, din admiraţie pentru bătrînul Edwin, din respect pentru fabulosul lui traseu, m-aş fi bucurat să cîştige Manchester. Imperială, Barcelona n-a fost însă de acord. Numai că, din păcate, pentru portarul nepereche nu va mai exista data viitoare.