Comparaţii care dor

Prima explicaţie a triumfului repurtat de Oţelul priveşte munca depusă de Dorinel Munteanu, competenţa, rîvna şi echilibrul acestuia. Dar şi stabilitatea lui, a unuia dintre puţinii antrenori care au început şi au terminat sezonul la cîrma aceleiaşi echipe.Să ne reamintim […]

Prima explicaţie a triumfului repurtat de Oţelul priveşte munca depusă de Dorinel Munteanu, competenţa, rîvna şi echilibrul acestuia. Dar şi stabilitatea lui, a unuia dintre puţinii antrenori care au început şi au terminat sezonul la cîrma aceleiaşi echipe.Să ne reamintim că, instalat la Galaţi pe 30 iunie 2009, “Neamţul” a luat un start ezitant. La sfîrşitul stagiunii respective, Oţelul s-a clasat abia pe locul 8, semieşec ce nu l-a determinat însă pe preşedintele Marius Stan să renunţe la serviciile “Neamţului”. Chiar mai repede decît şi-au imaginat cei în cauză, încrederea arătată lui Dorinel s-a dovedit cartea cîştigătoare.

În rest, numai alţi doi tehnicieni din Liga 1 şi-au păstrat posturile în 2010-2011, Andone şi Pustai. Și în cazul lor, consecvenţa a dat roade. Asigurîndu-şi calificarea în Europa League, Dinamo va juca miercuri finala Cupei, iar Gazul, deşi iniţial nebăgată în seamă, a însemnat o surpriză plăcută. S-a bătut pînă în ultima etapă pentru C2.

Din păcate, cluburile noastre au mers pe linia cunoscută şi s-au întrecut în a schimba antrenorii! Steaua (Piţurcă, Ilie Dumitrescu, Edi Iordănescu, Lăcătuş, Cîrţu, Olăroiu) şi Craiova (Țicleanu, Piţurcă, Napoli, Reghecampf, Țicleanu, Biţă) de cîte 5 ori, record greu de egalat, însă şi celelalte. Aşa s-a făcut că Piţurcă le-a pregătit pe Steaua şi pe Craiova, Cîrţu pe CFR şi pe Steaua, Ionuţ Badea pe Pandurii şi pe U Cluj, Selymes pe Sportul şi pe Astra, Marian Pană pe U Cluj şi pe Unirea Urziceni, Reghecampf pe Bistriţa şi pe Craiova. De remarcat că se pătrunde anevoie în elită, unde se rotesc cam aceiaşi oameni, dar şi aşa s-a ajuns la trista situaţie, gravă şi alarmantă, că în Liga 1 au activat într-un singur sezon 42 de antrenori!

Comparaţiile cu ce se întîmplă în fotbalul performant nu ne avantajează. Dimpotrivă, ne lămuresc că am rămas de căruţă şi, fireşte, ne dor. Referindu-ne la competiţiile cu 20 de participante şi exceptînd Italia, deoarece în Serie A s-au consemnat 13 înlocuiri (Palermo şi Brescia cu cîte două), observăm că în Spania au fost operate 8 schimbări (Almeria în două rînduri), în Anglia 5 şi în Franţa doar 4, la Bordeaux, Mo-naco, Lens şi Arles. Bref, dacă la noi s-au perindat într-un singur campionat 42 de antrenori, în Hexagon au lucrat 24!

Fără a dezvolta acum subiectul, putem afirma că această mişcare browniană de pe băncile tehnice, un du-te-vino nesfîrşit, constituie una din cauzele declinului fotbalului românesc. Indiscutabil, antrenorii înşişi poartă o vină. Convinşi că, maziliţi peste noapte, îşi vor găsi neîntîrziat angajamente, nu dramatizează o demitere sau alta. Vinovaţii cei mari sînt însă conducătorii, patronii şi preşedinţii, majoritatea lipsiţi de discernămînt, de tact şi de răbdare. Iar mulţi, şi de pricepere. Despre asta vom mai vorbi.