N&D

Deşi meciul s-a disputat la Mediaş, iar U l-a terminat în 10 după eliminarea lui Mendy, formaţia ardeleană a reuşit să învingă un Dinamo lipsit nu doar de Moţi, de Mărgăritescu şi de Torje, ci şi de vlagă şi de […]

Deşi meciul s-a disputat la Mediaş, iar U l-a terminat în 10 după eliminarea lui Mendy, formaţia ardeleană a reuşit să învingă un Dinamo lipsit nu doar de Moţi, de Mărgăritescu şi de Torje, ci şi de vlagă şi de inspiraţie. Vorba unui suporter al „şepcilor roşii”: „Am bătut-o pe Dinamo la Cluj şi la Bucureşti, era cazul s-o batem şi la Mediaş!”. O ironie ce-ar trebui să le dea de gîndit lui Andone şi elevilor săi, ba şi să-i facă să roşească!!!!

Pe lîngă alte observaţii prilejuite de această partidă, interesantă e şi aceea că veteranii Claudiu Niculescu şi, respectiv, Ionel Dănciulescu au fost CEI MAI BUNI DE PE TEREN. Ca atare, ei au primit cele mai mari note în Gazetă, primul 8, celălalt 7. Ambii au şi marcat, graţie golului realizat vineri Dănciulescu ajungînd al treilea golgeter all-time din campionatul nostru.
Născuţi în acelaşi an la Slatina, Claudiu în 23 iunie 1976, Ionel în 6 decembrie, cei doi au O ÎNTREAGĂ ISTORIE COMUNĂ. Descoperiţi şi crescuţi de profesorul Ion Pîrvulescu, au jucat împreună 9 ani la CSS Slatina. Apoi drumurile lor s-au despărţit spre a se reîntîlni în 2002 la Dinamo. În Ştefan cel Mare au devenit temutul cuplu de atacanţi N&D, care le-a adus „cîinilor” şi suporterilor lor numeroase satisfacţii. Inclusiv titlul din 2007, ultimul cucerit de un club bucureştean.

Se ştie că, plecaţi afară, n-au rupt gura tîrgului. Nici Niculescu în Germania, în Italia şi în Cipru, nici Dănciulescu în China şi în Spania. Fără să-şi piardă încrederea în sine, s-au întors acasă decişi să demonstreze că, scuzaţi banalitatea expresiei, copacii falnici mor mereu în picioare. CĂ VECHEA GARDĂ NU SE PREDĂ. Spre lauda lor, au izbutit şi izbutesc.

Simplificînd la maximum, cum se explică faptul că doi fotbalişti de aproape 35 de ani continuă să figureze printre protagoniştii Ligii 1? Lesne de răspuns, graţie profesionalismului. Atît unul, cît şi altul au înţeles că înainte de a cere ceva, indiferent de domeniu, AI DATORIA SĂ OFERI. Că trebuie să te respecţi tu însuţi ca să fii respectat, să te dăruieşti meseriei, nu s-o bagatelizezi, s-o iei la preţ de matineu. E şi motivul ce m-a determinat să aştern aceste cîteva rînduri, deoarece consider că Niculescu şi Dănciulescu reprezintă, fie şi numai prin longevitate, exemple demne de urmat într-o lume a balonului rotund care la noi trăieşte, din păcate, SUB SEMNUL UNEI ACUTE CRIZE DE MODELE.
Mai devreme ori mai tîrziu, preferabil mai tîrziu, se vor retrage şi ei. Legea firii îşi va spune cuvîntul. Dar îndrăznesc să scriu că fotbalul omânesc va deveni mai sărac în momentul acela, iată de ce s-ar şi cuveni ca jucătorii mai tineri, mulţi talentaţi, însă risipitori, să-şi ropună să înveţe din MENTALITATEA perechii N&D. Din atitudinea componenţilor acesteia, din modul lor sănătos de a privi profesia şi iaţa ca pe o luptă, nu ca pe o chermeză. Poate că nu toţi vor fi în stare să-i copieze pe Niculescu şi pe Dănciulescu, o asemenea misiune se nunţă dificilă. Au însă obligaţia, repet, măcar să încerce.