Ienei 74

– Emeric Ienei, scuze pentru întîrziere, ai împlinit 74 de ani marți, iar eu te sun abia miercuri! – Nu te stresa, consideră că și azi e ziua mea. – Cum ai petrecut? – La Oradea, cu soția și cu […]

– Emeric Ienei, scuze pentru întîrziere, ai împlinit 74 de ani marți, iar eu te sun abia miercuri!
– Nu te stresa, consideră că și azi e ziua mea.

– Cum ai petrecut?
– La Oradea, cu soția și cu băiatul. Am mers seara la restaurantul unui cunoscut, unde am mîncat italienește. Paste și pește.

– Profesore, cine a plătit?
– Crezi că Ileana sau Călin?! Subsemnatul a achitat nota, dar cu banii de la nevastă. Ea e șefa clanului.

– Altădată…
– De regulă, sărbătoream împreună cu Moculescu și cu Țopescu, la comun. Ne-am născut în același an și în aceeași lună, Horia pe 18 martie, eu pe 22 și Cristian pe 26. Tocmai fiindcă e mai tînăr, Cristian ar trebui să-mi zică nene, dar se cam codește! Sîntem trei vechi prieteni, steliști de-o viață și pe viață.

– Ce daruri ai primit?
– Cel mai frumos cadou ar fi fost să vină și Darius, băiatul fie-mii, dar n-a reușit pentru că urmează școala la București. Știi ce e nepotul meu?

– Înțeleg că elev în clasa întîi.
– O să rîzi, e dinamovist înfocat, singurul “cîine” într-o familie de steliști! Sper să se schimbe însă pe parcurs, să-l convertesc la roșu și albastru.

– Imi, povestește ceva despre cîștigarea Cupei Campionilor ce nu s-a mai povestit.
– După meci, Piști Kovacs m-a îmbrățișat și mi-a spus, dînsul, care cucerise cu Ajax trofeul de două ori, că mă invidiază!

– Cum așa, de ce?
– Pentru că, mi-a șoptit, am luat Cupa cu o echipă românească.

– Iartă-mă, ca în bancul cu -Attila, puiul de dac…
– Slab banc, oprește-te! Mai vrei o noutate? Află că, pe cînd pregăteam “naționala” Ungariei, mi s-a reproșat uneori că gîndesc românește, de parc-aș fi putut gîndi și simți altfel!

– Apropo, care-i cel mai mare dintre antrenorii noștri?
– Astea-s deșertăciuni, cel mai mare, cel mai deștept, cel mai frumos… Tu mi-ai telefonat în calitate de amic sau de ziarist?!

– ?!
– Nu știu. În capul listei i-aș așeza la egalitate pe Kovacs, pe Iordănescu și pe Mircea Lucescu, iar pe a fotbaliștilor aș deschide-o cu Hagi, cu Dobrin, cu Petschovschi și cu Gică Constantin. Da, neapărat și pe Apolzan.

– Și Ienei?!
– Dacă pe un antrenor îl recomandă rezultatele, pune-l și pe Ienei! Dincolo de orice părere, performanța din 1986 rămîne. N-a fost egalată și mi-e teamă că nici nu va fi. Destui zic…

– Ce zic?
– Că e infinit mai dificil să iei Cupa acum, cînd Europa adună jucătorii cei mai talentați din întreaga lume. Au dreptate. Dar nici atunci nu era ușor deoarece nu existau grupe care să-ți permită să mergi mai departe și de pe locul 2. Pe timpul meu, un singur meci prost te scotea definitiv din cursă.

– Profesore, ce-ți dorești la 74 de ani?
– Ceva banal, sănătate și liniște. Uneori însă e prea liniște, iar eu am fost învățat cu agitația. De aceea am și acceptat propunerea de a colabora cu DigiSport, ca să mă mai mișc, să mă mai implic.

– “Tricolorii” mai au șanse de calificare la Euro 2012?
– Da, cu condiția să lupte, să fie responsabili, nu aroganți.

– Încă o dată, la mulți ani și felicitări!
– Mulțumesc, puștiule, și ție! -Numai bine tuturor!