Ovidiu Ioaniţoaia prezintă o întîmplare de-acum un deceniu » Ostatici la San Pedro

Un grup de fotbalişti români a fost sechestrat timp de 5 zile într-un hotel din nord-vestul Hondurasului

Un milion de locuitori Citind despre masacrul de la San Pedro Sula, unde cîţiva indivizi înarmaţi au tras asupra spectatorilor unui meci de […]

Un grup de fotbalişti români a fost sechestrat timp de 5 zile într-un hotel din nord-vestul Hondurasului

Un milion de locuitori
Citind despre masacrul de la San Pedro Sula, unde cîţiva indivizi înarmaţi au tras asupra spectatorilor unui meci de fotbal şi au omorît 14 dintre ei, mi-am reamintit ce coşmar am trăit acolo eu însumi, şi nu numai, acum 10 ani. Însoţind o selecţionată de fotbal antrenată de Stoichiţă şi care-i cuprindea, din ce-mi mai aduc aminte, pe B. Vintilă, P. Marin, N. Liţă şi M. Savu, am ajuns pe 18 mai 2000 la San Pedro. Considerat primul centru industrial al Hondurasului, poate cea mai săracă ţară din America Centrală, oraşul număra pe atunci circa 350.000 de locuitori. Statistici recente afirmă că populaţia lui ar depăşi în prezent un milion!

Hotelul s-a închis   
Pe 19 mai şi pe o ploaie torenţială, „naţionala” Hondurasului şi România B, titulatură conjuncturală, au terminat la egalitate, 2-2. Uzi pînă la piele, ne-am întors grăbiţi la hotelul „Copantl”, situat în buricul tîrgului. S-a sunat repede stingerea deoarece dimineaţă trebuia să plecăm spre Salvador, pentru un alt „amical”. N-am mai plecat a doua zi şi nici în următoarele! La micul dejun, ni s-a explicat că pe străzi e nebunie şi că există pericolul ca străinii să fie răpiţi! Marea surpriză, deloc plăcută, a constat în aceea că armata ocupase holul hotelului şi, instalînd un filtru la uşa principală, interzisese orice mişcare. „Cîtă vreme lucrurile nu se vor linişti, ne-a anunţat un ofiţer, aici nu se intră şi nu se iese! Hotelul s-a închis!”. Aşa am stat, ca şi prizonieri, 5 zile şi 5 nopţi.

Ajutor de la consul
Nu eram doar speriaţi, ci şi din ce în ce mai plictisiţi, sătui să privim ore în şir la televizor. În disperare de cauză, Mihai Stoichiţă şi Gabriel Florea, organizatorul turneului (care va continua în Panama, meciurile din Salvador contramandîndu-se), s-au adresat consulului nostru onorific din San Pedro. Fusesem preveniţi că n-avem ambasadă în Honduras, nici măcar în capitala Tegucigalpa. Prompt, a apărut un tip între două vîrste, rotofei şi transpirat, care nu ştia o boabă româneşte. Ne-a explicat că vinde tractoare fabricate la Braşov şi că, în general, afacerea îi merge. Rugat să intervină pentru a ni se îngădui să traversăm strada pînă la mall-ul de vizavi, omul ne-a asigurat că, prin relaţiile sale, va rezolva problema. Şi, într-adevăr, a rezolvat-o.

„Atît de puţini?! Treceţi înapoi!”
Nu ne-a venit să credem, dar a patra zi ni s-a permis să ieşim. Cu o condiţie, numai în grup! Stoichiţă a încetat să-i mai alerge pe jucători în jurul piscinei şi ne-am strîns cam 10-12. Acelaşi ofiţer ne-a numărat şi, după ce ne-a înregistrat meticulos paşapoartele, ne-a atras atenţia să nu ne despărţim. „Există riscul să fim răpiţi?, a întrebat careva cu voce pierită”. Da, am auzit, chiar să vă împuşte!”. Cîţiva au renunţat, iar ceilalţi, deşi cu inima cît un purice, ne-am îndreptat spre mall. Am apucat să parcurgem vreo 30-40 de metri cînd în dreptul nostru a oprit, frînînd brusc, o patrulă a poliţiei. A coborît o matahală gen Rambo şi ne-a luat la rost: „Atît de puţini?! Treceţi înapoi!”. Ne-am conformat. Fusesem liberi 5 minute!

Armele la garderobă!
Lucrurile au revenit la normal şi, în sfîrşit, ni s-a dat voie să circulăm. Cum ne trecuse cheful să vizităm Catedrala ori Planetarium-ul, principalele obiective turistice din San Pedro, încotro s-o luăm în puţinele ore rămase la dispoziţie înaintea zborului spre Panama? Evident, către cel mai renumit restaurant-pub-discotecă din oraş. La intrare, ni s-a cerut să predăm armele! Am crezut că n-am înţeles pînă în clipa în care, aflaţi lîngă noi, un bărbat şi o femeie au depus la garderobă o puşcă şi un pistol! De parcă ar fi luat rujul ori pudriera, femeia a scos din geantă pistolul, şi-a aranjat coafura şi a păşit în local. Fireşte, noi ne-am lăsat păgubaşi şi am făcut cale-ntoarsă la hotel.