Steaua mai bine, Craiova păgubită

La meciul cu Craiova, s-a văzut clar ce-a făcut Piţurcă pentru Steaua, ba încă foarte repede. A întors publicul în tribune şi i-a insuflat unei echipe în formare încredere în posibilităţile proprii. I-a dat curaj, forţă, moral. Altminteri, n-ar fi […]

La meciul cu Craiova, s-a văzut clar ce-a făcut Piţurcă pentru Steaua, ba încă foarte repede. A întors publicul în tribune şi i-a insuflat unei echipe în formare încredere în posibilităţile proprii. I-a dat curaj, forţă, moral. Altminteri, n-ar fi izbutit să recupereze în ambele întîlniri din acest sezon de la 0-1 şi să cîştige.

Numai că drumul se anunţă lung. În ­actuala formulă, deşi le-a bătut pe “U” Cluj şi pe Craiova, Steaua n-a convins în maniera visată de Piţurcă. Adevărat, a depăşit-o pe Universitatea la toate capitolele, 59 la sută posesie, 9-2 şuturi ­pe poartă, 7-1 la ocazii etc., dar s-a desprins tîrziu şi cu emoţii. Pe alocuri, a şi suferit. Pasînd abundent şi inventiv, a învăţat să ducă balonul în preajma ca­reului advers, unde însă se poticneşte, intră în ceaţă. Încă îi lipseşte explozia, încă n-are pumn. ştie să construiască, nu și să finalizeze, probă că sîmbătă a înscris de fiecare dată şi cu şansă: la ­golurile ei mingea a sărit din stîlpii porţii la un jucător roş-albastru!

N-am să insist asupra golului perfect valabil anulat Craiovei la 1-0. ­Întrucît faza n-a fost grea, tuşierul Ioan Onicaş nu poate invoca nici o scuză. Culmea, a ­comis-o tocmai cel mai versat linior din lotul A, prezent pînă deunăzi, ani în şir, pe lista FIFA! Amintind că a greşit grav şi la Timişoara, cînd nu i-a indicat lui Aug. Constantin, plasat defectuos, să dicteze penalty împotriva CFR-ului în partida de campionat din 19 aprilie 2010, cu certitudine că Onicaş va plăti scump. Merită măcar 8 etape de suspendare.

Eroarea asistentului i-a muiat picioarele Universităţii, o garnitură nu doar urmărită de ghinion, ci parcă blestemată. Întreaga istorie alb-albastră e presărată cu nedreptăţi şi cu abuzuri, Craiova fiind ţinta predilectă a arbitrilor şi, deopotrivă, a conducătorilor cluburilor puternice. A fost mereu vînată și adesea persecutată. Din acest motiv, mai veche sau mai nouă, revolta patronului Mititelu se justifică pe deplin. Amenințarea cu retragerea e însă, să mă ierte, o aiureală.

Merită spus că, dacă Onicaş a îngro­pat-o, Universitatea a pierdut şi pe mîna ­ei. Tocmai pentru că e una ­frumoasă şi or­ga­­nizată, trupa lui Aurică ţi­cleanu era ­datoare să fie ceva mai ofensivă. Să îndrăznească, nu să aştepte.

Pe de altă parte, nu m-aş grăbi să susţin că, validîndu-i-se golul de ­2-0, formația olteană ar fi plecat din Ghencea cu 3 puncte. Probabil că da, nu însă ­sigur, în ideea că Steaua a jucat totuşi mai mult şi mai bine. A impus ­ritmul şi direcţia. În fotbal, indiferent de conjunctură, lucrurile trebuie cîntărite după ce se întîmplă pe teren, nu după ce-ar fi putut să se întîmple. Ultima judecată constituie doar un exerciţiu de imaginaţie, ­adică poezie.