Despre maniera şmecherească de arbitraj de la Supercupă » Aşchia şi trunchiul

N-am priceput din ce raţiuni s-a disputat Supercupa şi de ce la Cluj, programare în avantajul CFR-ului, dar e bine că s-a jucat. Pentru că s-au strîns în Gruia peste 10.000 de spectatori, cît şi pentru că e­chi­pele au oferit […]

N-am priceput din ce raţiuni s-a disputat Supercupa şi de ce la Cluj, programare în avantajul CFR-ului, dar e bine că s-a jucat. Pentru că s-au strîns în Gruia peste 10.000 de spectatori, cît şi pentru că e­chi­pele au oferit un fotbal de calitate, frumos, alert, atractiv prin echilibru şi prin evoluţia dramatică a scorului.

Campioana a cucerit trofeul, felicitări!, al 7-lea în ultimii 3 ani, însă la fel putea să-l cîştige şi vicecampioana. Combatantele şi-au împărţit perioadele de do­­­­­­­mi­nare, CFR fiind superioară în prima re­­­priză, iar Unirea după aceea. Oricum, organizate şi robuste, ambele formaţii au demonstrat că vor avea un cuvînt greu de spus şi în viitorul sezon, că se vor număra printre protagonistele Ligii I. CFR prin prisma valorii lotului, Unirea graţie unităţii grupului. Dacă noile lor achiziţii n-au rupt gura tîrgului duminică, nici n-au dezamăgit. Cu precădere Kivuvu (în ciuda autogolului) şi Bjelanovici, respectiv P. Marin au dovedit că se poate conta pe ei. Ceilalţi, Hora, Ad. Neaga şi D. Matei, au arătat că le mai trebuie timp pînă să se integreze. Şi ei însă promit.

Din păcate, arbitrajul nu s-a ridicat la nivelul partidei. Pasămite, în ideea modernă de a lăsa meciul mai liber, Marius Avram n-a sancţionat o sumedenie de intrări dure, la intimidare. A greşit într-o direcţie şi în alta, doar că de fiecare dată mai întîi în detrimentul Unirii. De pildă, nu i-a dat cartonaş roşu lui S. Paraschiv şi l-a iertat pe Pădureţu de o tragere grosolană de tricou, numai că era dator să-l fi pedepsit mai devreme pe Culio măcar cu galben şi, obligatoriu, să-l fi eliminat pe G. Mureşan. La 1-1, în prelungiri, mijlo­ca­şul clujean, deja avertizat, a făcut henţ şi a şutat în minge după fluier în aceeaşi fază, neregularităţi flagrante pe care M. Avram le-a trecut inexplicabil cu vederea! Acuzînd vehement prestaţia “centralului” bucureştean, probabil că Mihai Stoica exagerează, căci nu acesta i-a împiedicat pe Maftei et Comp. să transforme loviturile de la 11 metri din final. Sigur are însă mai multă dreptate decît Mandorlini, care s-a grăbit să felicite brigada.

A deranjat şi modul în care Avram s-a străduit să-şi justifice deciziile în faţa jucătorilor, inclusiv pe cele eronate, de parcă interpreta rolul de duhovnic, nu de judecător! Aş numi şmecherească maniera lui de arbitraj, dar ea nu m-a surprins foarte tare ştiind cine e Marius, fiul lui Vasile, trăgătorul de sfori reinstalat deunăzi şef al CCA, conform lui Mircea Sandu, “în lipsa altei soluţii”. În cazul lui Avram junior se verifică proverbul că aş­chia nu sare departe de trunchi. Cîndva corect, Marius începe să calce pe urmele tatălui său şi riscă să se compromită.