Cum se trăieşte în Africa de Sud

Am ieşit în stradă. Şi tot ceea ce am aflat am aşternut pe hîrtie. Nu mai fusesem de 16 ani aici. S-au schimbat multe lucruri. Am găsit şi români stabiliţi aici. Aveţi povestea aventurii mele urbane în aceste pagini

Am […]

Am ieşit în stradă. Şi tot ceea ce am aflat am aşternut pe hîrtie. Nu mai fusesem de 16 ani aici. S-au schimbat multe lucruri. Am găsit şi români stabiliţi aici. Aveţi povestea aventurii mele urbane în aceste pagini

Am mai fost o singură dată în Sud-Africa, în 1994, pentru Cupa Davis. La putere se afla încă guvernul majoritar alb condus de De Klerk, însă se prefigura succesul în alegeri, primele cu adevărat libere, al Congresului Naţional African, întemeiat şi prezidat de Nelson Mandela. Condamnat la închisoare pe viaţă, dar ieşit din detenţie după 27 de ani, dintre care 18 petrecuţi pe o insulă cu nume de fotbalist olandez, Robben Island, Mandela a cîştigat confortabil scrutinul din iunie 1994, devenind cel dintîi preşedinte de culoare din istoria unei ţări în care populaţia albă reprezintă puţin peste 10 procente. Acum, la 91 de ani, cînd se deplasează în baston, i se spune Madiba, adică Tătucul, Părinţelul, fiind considerat deschizător de drumuri, legendă vie, erou şi simbol. „The anti-apartheid icon”, ca să citez din cotidianul Pretorian News.

Au mult aur şi diamante
Reîntors la Johannesburg, mi-am pus întrebarea dacă localnicii o duc în prezent mai bine decît în urmă cu 16 ani? Greu de răspuns, riscant demers. De notat însă că moneda naţională, randul, valora atunci jumătate de dolar, iar azi înseamnă mult mai puţin. Sînt 9 rand (cuvîntul n-are plural) la euro şi 7,5 la dolar, de aici trebuie pornit orice calcul şi orice comparaţie. Nu înainte de a reţine că salariul mediu lunar al unui sud-african atinge, cu bătaie, 8.000 de rand. Pare mare şi chiar e. Să nu uităm însă că Africa de Sud e cea mai dezvoltată ţară de pe continent, principala producătoare mondială de aur şi de diamante, de platină şi de uraniu, de crom şi de mangan. La ţară bogată, oameni cu standard ridicat, dovadă că pe şoselele ei, realmente impresionante, circulă aproape jumătate, mai exact 45 la sută, din parcul auto al întregii Africi!

Preţurile pentru albi sînt mai mari
Şi-acum, ca să vă faceţi o părere, haideţi să intrăm împreună în cîteva magazine şi restaurante din zona Johannesburg – Pretoria. În reţeaua comercială Pick’n Pay, accesibilă mai tuturor buzunarelor, kilogramul de găină proaspătă, necongelată, costă 36 de rand, un pachet de unt la 500 de grame 26, o Coca-Cola la 2 litri 14, un kilogram de muşchi de vită calitatea I 21, o cutie cu 15 portocale 15 şi o pîine albă 4, cît o singură varză, mai scumpă din pricină că a început iarna. Evident, în pieţe şi în suburbiile mai sărace, evitate de albi, preţurile sînt mai mici, uneori sub jumătatea celor de mai sus, iar în restaurante, logic, mai ridicate, dar nu exagerat.

Se bea şi se mănîncă ieftin
La „Fabulate”, de pildă, găseşti un şniţel de pui la 35 de rand şi o friptură cu salată la 59, ambele one side dish, la dimensiunile farfuriei. Specializat în pescărie, „Ocean” te îmbie cu fructe de mare, 89 rand porţia, în vreme ce în localurile lanţului „Hunter Hunger”, foarte răspîndit, plăteşti 70 rand intrarea, stai cît vrei şi mănînci cît poţi! Altfel, sud-africanii preferă vinul roşu, cam la 40 de rand sticla, cu 10 rand mai scump decît cel alb. Cele mai renumite podgorii, care exportă şi în România, se află în sud, între Cape Town şi Port Elizabeth. În sfîrşit, benzina se vinde cu 8 rand litrul, iar o vuvuzelă, pentru amatorii de vacarm, costă de la 30 la 80, ultima fiind pictată.

Românii de aici sînt mulţumiţi
În altă ordine de idei, în regiunea Pretoria – Johannesburg există o comunitate românească formată din circa o mie de oameni. Unii au luat cetăţenie, alţii nu, dar cei pe care i-am întîlnit mi s-au părut mulţumiţi că au ales să se stabilească la capătul lumii. Îi mistuie dorul de casă, nu văd de ce m-ar fi minţit, însă se descurcă şi sînt decişi să rămînă. Originară din Călineşti, Teleorman, Alina Niculescu a venit împreună cu soţul în urmă cu 15 ani. Manager într-un magazin de încălţăminte, ia lunar cam 9.000 de rand. Exemplul doctorului O.M.R., a insistat să mă rezum la iniţiale, e şi mai elocvent. Chirurg, a lucrat 23 de ani în ţară şi 19 în Sud-Africa, de aceea încasează două pensii, 800 de lei de la Bucureşti şi 8.800 rand de la Pretoria! În plus, cînd s-a retras, a primit aici şi un bonus de 450.000 rand, la vremea aceea aproape 100.000 de dolari.

Dacă n-ar fi criminalitate, s-ar trăi frumos în Africa de Sud
Să nu vă imaginaţi însă că South Africa e vreun El Dorado, că pe aici umblă cîinii cu covrigi în coadă. Impozitele au crescut, preţurile au crescut, criza nu se simte ca în Europa, dar se simte. Locuri de muncă se găsesc, totul e să vrei să te angajezi. Se construieşte în draci, mai ales autostrăzi, deşi nu ştiu unde mai încap. Şosele ca aici n-am văzut decît în Statele Unite şi nici acolo peste tot. Dacă n-ar fi criminalitatea, provocată mai ales de imigranţi (ar fi 11 milioane la o populaţie de 45!), majoritatea clandestini, chiar ar fi o plăcere să trăieşti în Africa de Sud. Dar nici aşa, ca să fiu sincer, nu-i deloc rău.