Ovidiu Ioaniţoaia

A vorbit şi a scris pentru milioane de microbişti, a crescut generaţii de ziarişti şi continuă să facă din jurnalism privilegiul de a fi sincer cu oamenii

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Ovidiu Ioaniţoaia
Dopaj la FCSB?!

Când scriam aici, colecția e martoră, că meciul FCSB-CFR va fi de 1 ori X, mă gândeam la forma deosebită a gazdelor, dar și la numeroasele absențe din formația clujeană, obligată să joace pe Arena Națională fără niciun atacant de […]

...

A greșit Rădoi?

Din fericire, acum, în ajunul „triplei” Macedonia de Nord – Germania – Armenia de la sfârșitul lui martie, lucrurile stau altfel. Dacă, luați-o ca glumă, deși nu-i cea mai bună, Chiricheș nu se reaccidentează, atunci e foarte posibil ca toți […]

...

Știre falsă

Când căruța părea să se fi împotmolit mai rău, consilierul președintelui Burleanu a venit la Telekom Sport cu o afirmație care a surprins în aceeași măsură în care a și bucurat. Conform lui Andrei Vochin, în ianuarie-februarie 2022, la etapa […]

...

Spre un caz Oct. Popescu?

Cu atât mai important cu cât puştiul de la FCSB, născut pe 27 decembrie 2002, va fi mezinul „tricolorilor” convocaţi la Euro 2021. Tavi ar mai avea două cicluri la tineret, încadrându-se în regula U21 din Liga 1 până în […]

...

A văzut pe dos!

Hotărât s-o împiedice cu orice preț pe CSA Steaua să promoveze, cunoașteți contextul, Gigi Becali nu s-a lăsat până nu și-a făcut numărul. A trimis la „satelitul” din eșalonul 3 nu mai puțin de 8 jucători din lotul folosit de […]

...

Fănuş Neagu: „Am cancer, dar fii intelectual şi scrie neoplasm”

Doctorilor să nu le dai prilejul! – Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine! – Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

– De cînd stai în […]

vineri, 2 aprilie 2010, 12:05

untitled.jpg

Doctorilor să nu le dai prilejul!
– Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine!
– Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

– De cînd stai în spital?
– Cu pauze, de circa 2 ani şi jumătate. M-au operat de 3 ori şi mi-a mai rămas doar jumătate din şira spinării.

– Care-i diagnosticul?
– Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!

– Să înţeleg că n-ai mai pus picătură de vin în gură?
– Ei, să n-o luăm chiar aşa, dar s-au scurs cîţiva ani de cînd nu m-am mai îmbătat. Nu c-ar fi dispărut pofta, nu, ea e desăvîrşită, însă nu mă mai ţin balamalele. Ce-i de mirare, a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, împlinesc 78 de ani.

– Mulţi înainte!
– Şi ţie, şi la toţi.

– Hai să încheiem capitolul, care vin e cel mai bun? Să nu-mi zici că ăla mult, rece şi gratis!
– Cum să zic asta, am îmbătrînit, dar nu m-am prostit! Cel mai bun vin e cel pe care-l bei acum!

– Doctorii de-aici, de la Elias?
– Oameni minunaţi, dar să nu contezi pe ei. Să nu le dai prilejul.

– Cu ce-ţi umpli timpul?
– Citesc şi scriu printre dureri. Gîndesc zilnic şi scriu din cînd în cînd. Sper să termin „Asfinţit de Europă, Răsărit de Asie”, unde trăiţi voi! Altfel, am ieşit la pensie după 40 de ani de scris, nu tîrziu, foarte tîrziu.

– La rubrica de sport de ce-ai renunţat?
– M-a apucat lehamitea, pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost. Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt.

De ce era Dobrin fericit
– În ce sens?
– În toate. Atunci jucau să fie fericiţi, acum joacă să fie bogaţi. Mi-aduc aminte de ce mi-a povestit cîndva Fane Cârjan, care s-a dus la Piteşti să-l ia pe Gicu Dobrin la Cluj. Unde crezi că l-a găsit?

– Într-o cîrciumă?
– Vezi, şi tu eşti o lepră care a plecat în America şi s-a întors ca prostu’! L-a găsit pe malul unui lac bătînd mingea cu nişte puşti şi mi-a zis: „Fane, nu puteam să-l mişc de-acolo pentru că acolo era viaţa lui!”. Simplu, Dobrin era fericit jucînd, era bucuros asemenea marilor fotbalişti de leatul lui. Ca Nichi Dumitriu, de pildă. Nichi s-a dus în Grecia antrenor, undeva pe lîngă Salonic, dar ştii ce făcea? În loc să-i comande pe jucători, era atît de îndrăgostit de minge că se băga între ei şi nu se mai oprea driblînd! Fireşte că grecilor nu le-a plăcut.

„Niciodată n-au existat în România atîţia analfabeţi!”
– Totuşi, Radu Cosaşu şi Adrian Păunescu mai scriu sport măcar din cînd în cînd.
– Bravo lor, îi citesc şi îi admir, dar nu-i invidiez. Păunescu n-a iubit niciodată fotbalul, a iubit doar Craiova în îngîmfarea lui frumoasă şi creatoare.

– Care-i situaţia azi?
– Aproape că nu mai e. Nu mai sînt stadioane pentru că le-au furat investitorii ca să ridice blocuri. Cartea îi mai preocupă numai pe scriitorii de profesie. Nici tabla înmulţirii nu mai interesează deoarece în fiecare casă e un calculator. Niciodată n-au existat în România atîţia analfabeţi!

– Să fi dispărut talentele?
– Nu, uită-te cîţi tineri cîştigă olimpiade internaţionale. După care mulţi pleacă afară şi, tîmpiţi, se oftică de dorul ţării. Noi însă, românii, avem un Dumnezeu al nostru care ne veghează şi ne ajută.

– Nea Fane, vorbeşti de parcă n-ai fi fost niciodată tînăr!
– Eşti sigur c-am fost?! Recunosc că m-am schimbat, că nu mai sînt aventurierul de la tinereţe, rebelul. Şi după aceea am fost îndrăgostit de fotbal, dar m-am lecuit.

Portar la Barul Atlantic
– Finul Dinu te-a vizitat vreodată la spital?
– Vorbim şi de 3-4 ori pe zi la telefon, seară de seară, dar Cornel e trist, are nevasta grav bolnavă. Şi el intră în categoria fericiţilor la care mă refeream. Uneori jucam fotbal împreună chiar în Barul Atlantic, unde formam două echipe, una condusă de Dinu şi alta de Dumitrache. Eu, lat în umeri, eram portar la amîndouă şi luam gol numai cînd adormeam. Pe atunci se muncea, dar se şi petrecea.

– Sincer, ţi se întîmplă vreodată să-l visezi pe Băieşu?
– Niciodată, pentru că toţi prietenii mei care au plecat repede, Băieşu, Nichita, Tomozei, Hagiu, Conţi, Pucă, sînt prezenţi în mine, mă însoţesc permanent. Părinţii şi prietenii ţi-i trăieşti, iar eu eram convins că prietenii mei aveau o inteligenţă diabolică. Poate numai mi se părea.

„Din pricina televiziunii, presa a înnebunit, a luat-o razna!”
– Ziarele actuale?
– Proaste, cum să mai răsară mari ziarişti, unde să se exprime un Şeicaru ori un Kalustian? Din pricina televiziunii, presa a înnebunit, a luat-o razna. E servită de bărbaţi fără har şi de fetiţe fără vocabular, care rostogolesc, bietele de ele, doar 5-6 cuvinte! Altădată ar fi adunat informaţii, nu s-ar fi înghesuit în faţă, vedete de chirpici! Şi comentatorii meciurilor turuie în neştire. Îţi împuie capul şi nu te lasă să vezi.

– Trăiască nostalgia!
– Păi cum? Cu timpul, toţi simţim nevoia să ne întoarcem spre ce-am fost. Mai ales către izvorul copilăriei, tărîmul viselor.

– Nea Fane, care e cel mai mare scriitor din literatura universală?
– Sînt vreo mie, în frunte cu Homer şi cu Tolstoi, dar şi cu Eminescu. Umblu să procur nişte volume de Ezra Pound, dar nu le găsesc. Rămîn apoi vreo 2.000 de locuri goale, e deşert, după care se înscrie cine vrea. Pleava. E drept că s-a schimbat şi felul de-a scrie, nu se mai caută nici talent, nici cultură.

– Care Tolstoi?
– Vrei să mă scoţi din sărite?! Cum care Tolstoi, Lev Nicolaevici, 1828-1910, cel de la Iasnaia Poliana, cu Război şi Pace, cu Anna Karenina, hai că mă enervezi!

– Pot să te întreb cu ce echipă ţii?
– Întreabă-mă! Mi-a rămas ceva pentru Rapid, Dinamo, Universitatea Cluj şi Oţelul, că ultima se află lîngă Brăila mea. Aş simpatiza şi cu Brăila, dar n-am cu cine. Marele port e zdrenţe.

Împăcarea cu Piţurcă
– „Naţionala”?
– L-am înjurat mereu pe Piţurcă, însă m-am schimbat şi nu-l mai înjur. Piţurcă e un tip, are personalitate. Nu-l scoţi dintr-ale lui. Mărturisesc c-a ajuns să-mi placă, să mă împac cu el. Apropo, tu de unde eşti?

– M-am născut la Periş şi am crescut la Giurgiu.
– În Giurgiu, ca şi la Brăila, nu poţi sta mai mult de-o oră fără să vrei să te sinucizi, aşa-i? Mi-e teamă că, din punct de vedere cultural, România e un pustiu. S-a înţelenit victoria.

– Ce victorie?
– Lasă că nu pricepi! Totul a decăzut sau decade şi nu cred să mai fie cale de întoarcere. Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute, se ofilesc.

– E adevărat că i-ai bătut pe elevi în ziua morţii lui Stalin?
– Să-ţi povestesc mai întîi altceva. Exmatriculat de la Şcoala de literatură, dar cu Normala terminată şi cu 2 ani de filologie, nimerisem profesor suplinitor în comuna Largu, raionul Făurei, regiunea Galaţi. De, îmi descoperisem vocaţia de dascăl! Acolo m-au numit şeful comisiei de alfabetizare în satul Jugureanu dintr-o comună vecină, Ulmu. Parcurgeam călare vreo 12 kilometri şi mă chinuiam cu nişte babe. A durat puţin şi ştii de ce?

– Nu.
– După vreo cîteva zile, mi-au furat calul şi nu m-am mai dus pe jos.

La moartea lui Stalin
– Cum a fost cu Stalin?
– Ehe, cînd mor dictatori d-ăştia e frumos, atît că mor rar! Eram la Largu şi, cum se curăţase Tătucu, activistul de partid Costel Foamete ne-a ordonat nouă, cadrelor didactice, să-i aducem pe elevi de la internat la Căminul Cultural, unde se ţinea mitingul de doliu, plînşi, cu ochii umflaţi. Cum nu plîngeau, ne-am hotărît să-i batem, atît că ei erau mulţi, vreo 150, iar noi 7-8 şi nu pridideam. Aşa că i-am luat la palme din doi în doi, selectiv. Fiecare cu norocul lui.

– Radu Cosaşu…
– Stai să-ţi spun una şi cu Cosaşu. Cu ani în urmă, s-a oprit în buza unui maidan să se uite la cîţiva puştani care încinseseră un fotbal. Lîngă el, pe margine, a zărit un copil sprijinit în cîrje, fără un picior. Ce crezi că se întîmpla? Din cînd în cînd, ceilalţi se opreau şi-i dădeau mingea celui cu un singur picior să tragă şi el un şut. În inocenţa lor, copiii îşi împărţeau fericirea.

„Parcă şi tinerii îmbătrînesc azi mai iute”
– Generaţia dumitale…
– … s-a fumat. Noi am crescut în cultul clasicilor, despre care tinerii habar n-au. Nu mi-o lua în nume de rău, dar am impresia că tinerii de azi ne privesc cu indiferenţă, ba uneori ne şi urăsc. Parcă le-am fi făcut vreun rău.

– Nea Fane, ţi-e frică de moarte?
– Există cineva căruia nu-i e?

– Unii pretind că nu le e.
– Mint. Mie, ca să-l copiez pe Edgar Wallace, nu de moarte mi-e frică, mi-e teamă că mor. Sesizezi nuanţa?

– Nu prea.
– Înseamnă că ai început să osteneşti, aşa că du-te cu Dumnezeu, m-ai plictisit destul!

– Aş mai avea cîteva întrebări.
– Te înşeli, nu mai ai nici una. Soră, condu-l pe domnul să nu se rătăcească!

– Mulţumesc frumos şi scuze că ţi-am stricat siesta!
– Chiar ai de ce să te scuzi, şmechere!

FĂNUŞ NEAGU
Născut la Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, într-o familie de ţărani, Fănuş Neagu e unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Romancier („Îngerul a strigat”, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” etc.), dramaturg („Scoica de lemn”, „Paiaţa soseşte la timp” etc.), memorialist („Cartea cu prieteni” etc.), distins în mai multe rînduri cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Fost redactor la Scînteia tineretului, director al săptămînalului Ţara, al cotidianului Cronica română şi al Teatrului Naţional din Bucureşti. Membru titular al Academiei Române din 2001.

Comentarii (172)Adaugă comentariu

martin_dinca (22 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 22:34

nea ovi iz back,

respecte nea ovi .
mai fa d-astea adevarate .

Florin (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 22:55

FENOMENAL…M A IMPRESIONAT ACEST INTERVIU…BRAVO NEA OVIDIU…MARE PACAT INSA CA NI SE CAM DUC VALORILE…MULTA SANATATE PENTRU DOMNUL FANUS NEAGU !!

Multumesc ! (3 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:00

Multumesc, Maestre ! Fiecare vorba e o lacrima de vin pe altarul sportului dar si a lumii noastre strambate ! Multa sanatate !

Gigi (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:06

Superb
Multa sanatate ambilor.
Pacat ca sunteti din ce in mai putini care stiti sa manuiti cuvinte.

vlad (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:07

Daeste ceva de calitate, oameni de la care avem de invata multe, devarati oameni de cultura, toaTE respectele mele pentru aceste personalitati, dar si pentru d-l ioanitoaia il admir de cand era comentator. Numai bine la toata lumea !!!

spectator (4 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:26

din pacate cenzura lucreaza azi mai tare decat inainte de ’90…unde este libertatea de opinie? nu putem posta decat osanale?

Addie (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:40

Mi-e greu sa inteleg cu ce seninatate povesteste cum i-a luat la palme pe acei copii. A, inteleg ca primise ordin! Inteleg, nu inteleg…

Teposu (2 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:45

Romania avre nevoie de inca 1000 de Fanusi si de inca 1000 de alde Neagu… Neoplasmul nu-l va sterge niciodata pe Fanus Neagu din scrisul natiei romane.

Paste fericit! (1 comentarii)  •  2 aprilie 2010, 23:45

Astazi in Vinerea Mare , citind acest minunat interviu, mi-am amintit de scrisoarea maestrului „Urat mai traiti , domnilor”.
“Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat “Fiecare moare singur”. Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini – cei români de mult nu mai intra în discutie –, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul “Banii nu fac doi bani”, aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav – cancer de prostata cu diseminari –, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc , sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa îndur, vîrsta m-a învatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziti cînd ma îngropati a doua oara în decurs de sase luni. Va întreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? Si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toata sinceritatea ca nici de urît nu ne urîti. Atunci nu încape decît o singura explicatie: sînteti mînati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi însiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se întelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): “Urît mai traiti, domnilor!”.
FANUS NEAGU “

Felicitari pentru interviu domnule Ioanitoaia! Multa sanatate maestre si va doresc Paste fericit!

SANDU ION (1 comentarii)  •  3 aprilie 2010, 1:09

Multumesc d-le Ioanitoaia pentru acest interviu si-i doresc d-lui FANUS NEAGU un PASTE FERICIT . Pentru acest monument al literaturi romane as sta cu microfonul dupa el si la locurile unde nu este permis .Daca as fi presedinte , l-as innobila cu toate titlurile si onorurile statale , daca as fi patron de TV ,nu ar fi zi sa nu apara pe ecran , daca sa fi milionar i-as da cat bani ar dori numai sa VORBEASCA . Multumesc DOAMNE DUMNEZEULE pentru ca ni l-ai dat pe FANUS NEAGU .

bogdan (2 comentarii)  •  3 aprilie 2010, 16:17

super interviu.Mare om nea Fane. Pacat ca raman din ce in ce mai putini ca el.

Aiyana (1 comentarii)  •  4 aprilie 2010, 3:25

Sa poti sa bati copii doar pt ca ti se da ordin si sa te crezi mare scriitor…

O spune cu nonsalanta, ca fapt divers, chiar si acum i se pare f. normal; nu a inteles inca la 78 de ani cat e de inuman un asa gest…

Ce valoare sa aiba scrierile lui, privite prin prisma acestei lipse de bun simt elementar…

Cit (2 comentarii)  •  5 aprilie 2010, 16:53

@Aiyana
Pacat ca ai citit tot interviu si nu ai inteles nimic…

sandugabrielaioana (1 comentarii)  •  5 aprilie 2010, 20:08

La multi ani! 78 de primaveri, „poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm”. Cu finetea unui scriitor desavarsit, Fanus Neagu trateaza boala cu o oarecare detasare, iar temele de actualitate ale rOMANIEI (rasturnate) sunt expuse si filtrate cu ochiul critic al unui om de cultura adevarat.
Multumesc pentru interviu, domnule Ovidiu Ioanitoaia. A fost o reala placere sa citesc aceste randuri.

Vasile (1 comentarii)  •  5 aprilie 2010, 20:28

Pentru 5 aprilie: LA MULTI ANI celui care, dupa ce Ingerul a strigat a plecat din Gradistea lui draga, Dincol de nisipuri, pentru a imblanzi Caii Albi Din Orasul Bucuresti si pentru a ne umple tezaurul nostru national intr-un final de „Asfinţit de Europă, răsărit de Asie”.
La Multi Ani , Mare Maestru al CULTURII ROMANESTI, FANUS NEAGU!

dogele brailei (4 comentarii)  •  5 aprilie 2010, 20:59

mare esti maestre criticii literari ai cetatii in care te-ai nascut iti aduc ofrande in simplele lor vorbe eu iti spun doar atat sa apuci ziua in care fotbalul brailean va fii din nou in prima liga, eterne ,sincere, pentru sticla ce nu mai e golita

Daniel Burcus (1 comentarii)  •  16 aprilie 2010, 21:34

Pescar, buzoian, generatia 1968, nota 6 la lectia de romana: „Dincolo de nisipuri”, in scoala generala.Tare as fi vrut sa iau 10! Vibram de emotie cand citeam si pregateam acasa tema cu comentariul(rezumatul) acestei nuvele.
Numai un pescar de ape de ses stie de ce!
Respect si multa sanatate, stimate domnule Fanus Neagu!

Eugen Sorin (1 comentarii)  •  25 martie 2011, 10:51

Felicitări pentru interviu! La aproape un an, sper că domnul Fănuş Neagu se simte mult mai bine.
Îi doresc multă, multă sănătate şi bucurii!
Sper să descopere că încă mai sunt oameni (mulţi dintre ei, tineri) care fac cu pasiune şi dragoste ceea ce fac – mai mult pentru a fi fericiţi decât pentru a fi bogaţi.

pavel (1 comentarii)  •  24 mai 2011, 8:46

tot timpul am visat ca marii scriitori transced orice epoca, orice inchizitie culturala , orice moment tragic al unei natii, al unei patrii, al unui timp.
maestrul fanus neagu a plecat la cele eterne ca sa umple raiul literar cu doar cateva cuvinte despre rasaritul de soare care se asterne ,cuminte si ireal , peste baltile pline de pesti ale brailei.
atent, vigilent si tandru, maestrul ne-a pastrat pentru infinit candoarea si genialitate cuvintelor atat de romanesti , in vorbire si scriitura.
doamne, odihneste-l si pe acest geniu al cuvantului, din timpuri si spatii fara virgule!

romanul din canada (28 comentarii)  •  24 mai 2011, 15:01

DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA SI SA-L MANTUIASCA ,SA-L DUCA IN CERURI,IN RAI PE ACEST INEGALABIL TALENT FANUS NEAGU.
EXTRAORDINAR INTERVIU DIN 2010 2 APRILIE INAINTE DE SF PASTI DE ATUNCI ,IN PREAJMA VARSTEI DE 88 ANI.
AR TREBUI SA FIE MACAR PT.1 ZI DOLIU NATINAL IN ROMANIA.UNDE E BASESC ,BOC SI FUNARIU .ACUM SA-I VEDEM?SAU S-AU DAU CU FMI SI UE ,BANDITII SUNT CUMPARATI DE ACESTIA SI DE VALORILE ROMANIEI NU LE PASA!

Dan – brailean in Canada, tampit de dor de tara (1 comentarii)  •  24 mai 2011, 15:41

A fost un roman cu fruntea sus, drept, din topor, fara arabescuri inutile, cu suflet mare, i-a placut viata si a iubit Braila! Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

alin (1 comentarii)  •  24 mai 2011, 15:52

mi-au dat lacrimile…
parca il vad asezat la terasa de la Muzeul literaturii, cu un sprit rece in fata, inconjurat de oameni care ii sorb cuvintele…
cand eram student ma asezam cat mai aproape de el ca sa-l aud vorbind.

dumnezeu sa-l odihneasca!

Comentează