Demonstraţia lui Lăcătuş

Cu simbolul Stelei pe banca tehnică, Vasluiul a bătut tot ce-a întîlnit!

Deşi a condus Steaua în două rînduri, în intervalul octombrie 2007 – octombrie 2008 şi din decembrie 2008 în mai 2009, Marius Lăcătuş n-a entuziasmat. A rămas dator, […]

Cu simbolul Stelei pe banca tehnică, Vasluiul a bătut tot ce-a întîlnit!

Deşi a condus Steaua în două rînduri, în intervalul octombrie 2007 – octombrie 2008 şi din decembrie 2008 în mai 2009, Marius Lăcătuş n-a entuziasmat. A rămas dator, o mare parte a suporterilor apreciind, cu strîngere de inimă, că tehnicianul nu se ridică la înălţimea fostului jucător, păstrat în sufletul şi în memoria lor ca un adevărat simbol. De iubit la infinit şi de respectat la fel.

Merită precizat că Lăcătuş nu e numai cel mai galonat fotbalist din istoria Stelei, cu care a cîştigat 10 campionate, 6 Cupe şi, perla coroanei, Cupa Campionilor Europeni, ci şi deținătorul celor mai multe trofee cucerite cu o echipă de club românească. Doar Belodedici, cu o “dublă” în Cupa Campionilor, l-ar putea concura, atît că acesta a obţinut succese și cu formaţii de peste hotare, din ex-Iugoslavia şi din Mexic. Cîteva dintre recordurile lui Lăcătuş vor fi cu greu depăşite. Dacă vor fi. De pildă, a strîns în tricoul Stelei 72 de prezenţe în cupele continentale, în vreme ce următorul clasat, Nicoliţă, are 53.

Şi totuşi, cum ziceam, pe banca roş-albaştrilor nu prea i-a ieşit. Cu siguranţă că şi din pricina patronului, cunoaşteţi povestea, aşa că trec mai departe, cert e însă că n-a rupt gura tîrgului. A plecat din Ghencea mai degrabă învins, cu un zîmbet amar în colţul gurii. Învinovăţindu-l cu precădere pe Gigi Becali de cele întîmplate, unii fani au regretat despărţirea de Lăcătuş, dar alţii nu. Dificil de spus care au fost mai numeroşi, probabil totuşi că ultimii. Oricum, destui s-au grăbit să afirme că Fiara de odinioară şi-a tocit dinţii şi că antrenorul Lăcătuş nu va mai izbuti curînd să spargă plafonul mediocrităţii. Nici acum, nici altădată.

Iată însă că scepticii s-au înşelat. Numit la Vaslui în septembrie, Lăcătuş şi-a propus să demonstreze că ştie meserie şi, într-o primă fază, a reuşit. Cu el la timonă, trupa finanţată de Porumboiu a susţinut 4 partide şi le-a cîştigat pe toate! Una pe teren propriu, cu Astra, teoretic mai uşoară, şi trei în deplasare, ba încă la Urziceni, în faţa actualei campioane, la Craiova şi, marţi, la Mediaş în Cupă, adică pe stadioane unde gazdele se împacă rareori cu ideea înfrîngerii.

Fireşte că e prematur de dat un verdict. Drumul pe care s-a angajat Vasluiul se anunţă lung şi anevoios. În măsura în care ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, atunci Lăcătuş are dreptul să spere, să viseze că va continua seria izbînzilor cu o echipă pe care a scos-o repede din amorţeală şi din rutină. Şi căreia, începînd lucrul dimineaţa şi terminîndu-l seara, îi dedică întreaga energie cu o rîvnă ce l-a uimit pînă şi pe Porumboiu, convins că nu există om în Vaslui care să muncească mai mult decît el!

Ieri, la puţine ceasuri după succesul de la Mediaş, l-am sunat pe cel despre care scriu ca să-l invit la Recursul etapei. Calculasem că meciul Vasluiului cu Internaţional Curtea de Argeş se va încheia duminică la 17.45 şi, ca atare, Lăcătuş ar putea sosi în timp util în studioul GSP TV. “Ce să caut la Bucureşti?!, s-a mirat, nu vin nici săptămîna asta pentru că nu-mi văd capul de treabă. Familiei îi duc dorul, numai că soția și fiica trebuie să mă înţeleagă! Voi ajunge acasă doar cînd se va întrerupe campionatul pentru testul cu Polonia, sub nici o formă mai repede”.

Clar, Marius Lăcătuş are ceva de demonstrat şi încearcă să demonstreze. De urmărit.