Umbra

Meritată, victoria lui Fenerbahce a evidenţiat lipsa de clasă a Stelei.

Văzînd cum a început Steaua întîlnirea cu Fenerbahce, încartiruită în propria jumătate, ne-am zis că Stoichiţă a pregătit o strategie vicleană. A decis să-şi aştepte adversarul, să-i adoarmă vigilenţa […]

Meritată, victoria lui Fenerbahce a evidenţiat lipsa de clasă a Stelei.

Văzînd cum a început Steaua întîlnirea cu Fenerbahce, încartiruită în propria jumătate, ne-am zis că Stoichiţă a pregătit o strategie vicleană. A decis să-şi aştepte adversarul, să-i adoarmă vigilenţa şi să-l surprindă pe contraatac. N-a fost însă aşa. Pe parcursul primei reprize, Fener s-a dovedit mai sigură pe ea şi a condus jocul uneori autoritar. Creîndu-şi ocazii, ar fi şi marcat dacă Zapata n-ar fi intervenit salvator în trei-patru rînduri şi n-ar fi avut şi-un dram de noroc. „Lippi” a sesizat că nu merge, l-a înlocuit pe Bicfalvi cu Onicaş, iar intrarea acestuia a părut să sune deşteptarea. Finalul mitanului a aparţinut gazdelor şi le-a dat tribunelor speranţa că favorita lor, cu Nicoliţă, Surdu şi Szekely şterşi, cvasifiguranţi, ar putea mai mult.

Din păcate, n-a putut. Corect, a ieşit din încercuire şi a împins liniile, numai că vîrful Kapetanos, altfel singurul periculos, n-a reuşit să înscrie cînd a scăpat faţă în faţă cu Volkan şi nici cînd, urmărit de ghinion!, a trimis balonul în bară. După ce Fener a deschis scorul, Stoichiţă l-a ales pe Dayro Moreno de pe o bancă de rezervă cu doar cinci ocupanţi, dar degeaba. Pe fondul unui meci de contre, echilibrat, oaspeţii n-au cedat şi au obţinut un succes logic, pe deplin meritat.

Deşi nu le place, suporterii roş-albaştri trebuie să accepte adevărul: Steaua a ajuns o echipă mediocră, lipsită de valoare europeană. La bani puţini, pretenţii mici şi, fireşte, rezultate slabe. Compromiţîndu-şi şansele de calificare, trupa din Ghencea a devenit umbra celei mai iubite formaţii româneşti. Pur şi simplu, e o stea căzătoare.