Diversiunea

În loc să dezbată lucruri cu adevărat importante, oficialii Federaţiei caută să distragă atenţia vorbind despre Mutu!

Inclusiv cei tentaţi să creadă că Mutu mai merită o şansă, între care şi subsemnatul, nu neagă că acesta a scăpat iar caii. […]

În loc să dezbată lucruri cu adevărat importante, oficialii Federaţiei caută să distragă atenţia vorbind despre Mutu!

Inclusiv cei tentaţi să creadă că Mutu mai merită o şansă, între care şi subsemnatul, nu neagă că acesta a scăpat iar caii. A greşit, nu trebuia să se comporte aşa, nici la Bucureşti, nici la Belgrad. Are însă ce-şi reproşa şi selecţionerul, motivul fiind că a tratat cu îngăduinţă primul incident. Declarînd că „Mutu face ce vrea în timpul său liber”, Răzvan a căutat să fie elegant într-o situaţie în care s-ar fi impus să bată cu pumnul în masă. Să ia atitudine, fie şi pentru că e mai grav să pierzi o noapte înainte de meci decît după.

Dacă e treaba lui Lucescu junior să comenteze respectivele ieşiri în decor şi să decidă viitorul lui Mutu, nu în aceeaşi măsură e şi treaba şefilor FRF. Pe aceştia ar trebui să-i preocupe chestiunile de fond ale fenomenului şi mai puţin, doar în treacăt, abaterile unuia ori altuia dintre jucători. Tocmai de aceea, întrucît Mircea Sandu şi Ionuţ Lupescu se pronunţă cît e ziua de lungă cu privire la Mutu, oficialii Federaţiei pot fi acuzaţi de diversiune. Altfel zis, cînd s-ar cuveni să explice de ce fotbalul românesc se duce la vale şi să găsească soluţii pentru ieşirea din impas, ei plonjează în derizoriu. Parcă bucuroşi că Briliantul a comis-o din nou, se înghesuie să vorbească despre el şi, exploatînd şmechereşte prilejul, evită să analizeze lucrurile cu adevărat importante! Lipsa rezultatelor, a unui program, a perspectivei etc., aspecte de care nu sînt doar răspunzători, ci şi vinovaţi.

În contextul unor repetate eşecuri, ba şi înregistrate la toate eşaloanele, federalii invocă argumentul că şi alţii, de pildă, ungurii şi cehii, se află în declin. Pasămite, şi aceştia ar duce-o la fel de rău. Au cedat şi cedează teren pe plan internaţional. Corect, însă pînă la un punct. Deoarece, iată, Ungaria Under 20 a disputat deunăzi o semifinală de CM, pe cînd Cehia Under 21 a cucerit titlul continental în 2002, iar cea Under 19 a fost eliminată de Germania abia după prelungiri în semifinala CE 2008.

La ei, schimbul de mîine pare asigurat, dar la noi? Noi la ce ne putem aştepta? La nimic, chiar la nimic. Pătimim cu „naţionala”, care a suferit la Belgrad cea mai severă înfrîngere din ultimele 4 decenii, dar o ducem şi mai prost la nivelul juniorilor şi al tineretului. Am şi uitat de cîţi ani reprezentativele acestor categorii de vîrstă nu s-au mai calificat la un turneu final!!!!

Ei bine, asemenea probleme ar trebui să-i preocupe pe federali, numai că nu se întîmplă aşa, Naşu’ şi Compania se încăpăţînează să nu vadă pădurea din pricina copacilor! Sigur că e mai uşor să discuţi despre Mutu şi, pe bună dreptate, să-l urechezi decît să dai socoteală de ce-a ajuns fotbalul nostru ciuca bătăilor. Atît că diversiunea de a muta mortul pe Academiei nu mai păcăleşte. Din păcate, nici n-ajută!