Moartea unei iluzii
Armstrong n-a mai reuşit să cîştige şi cel de-al 8-lea Tur al Franţei. Probabil că nu va mai reuși niciodată
O să vă surprindă că nu scriu despre fotbal Liga I însă abia a luat startul, apropo, m-a impresionat jocul […]
Armstrong n-a mai reuşit să cîştige şi cel de-al 8-lea Tur al Franţei. Probabil că nu va mai reuși niciodată
O să vă surprindă că nu scriu despre fotbal Liga I însă abia a luat startul, apropo, m-a impresionat jocul CFR-ului Cluj, aşa că voi mai avea destule prilejuri să zăbovesc asupra lui. Întrucît Turul Franţei s-a încheiat de o săptămînă și se îndepărtează în timp, consider că e ultima ocazie să mă refer la el. Aş regreta s-o pierd.
Cum bine ştiţi, a cîştigat Contador, ca şi în 2007. Şi-a adjudecat Marea Buclă 2009 ÎNTR-O MANIERĂ CATEGORICĂ, imperial, închizîndu-le gura celor ce îndrăzniseră să-l conteste. Care i-au reproşat că, egoist, şi-a abandonat la greu un coechipier, pe Klöden, sugerînd chiar că s-ar şi dopa. Mai ales gazdele au strîmbat din nas. Cînd spaniolul și-a depășit net adversarii în etapa contracronometru de la Annecy, realizînd o medie orară de peste 50 de kilometri, mulţi comentatori şi-au manifestat nedumerirea. Imposibil , au sărit ei ca arşi, niciodată şi nicăieri, indiferent de sportul practicat, nimeni n-a reuşit să dezvolte asemenea energie, e împotriva legilor fizicii Contador şi-a văzut însă de drum şi a terminat în galben pe Champs Elysées.
Recunosc că am vrut să cîştige Armstrong. Ca unul care am însoţit caravana Turului României pe cînd acesta chiar era o competiţie, nu gluma de azi, mi-am dat însă repede seama că rutierul întors pe şoselele din Hexagon la 37 de ani şi 9 luni, ba şi după o pauză de 3 sezoane, nu va izbuti. Deoarece într-o întrecere dură, supranumită IADUL PE DOUĂ ROŢI, n-ajunge să te ajute capul şi echipa, concret, o Astana foarte puternică, pusă însă mai degrabă în slujba lui Contador, nu a lui Armstrong. Trebuie să te ajute, obligatoriu, şi propriile-ți picioare, care pe septuplul laureat au început să nu-l mai asculte. Uneori l-au și părăsit, prevestind amurgul carierei.
În consecinţă, texanul ce şi-a botezat magazinul de biciclete din Austin “Mellow Johnny”, cea mai apropiată pronunţie americănească pentru Maillot Jaune, s-a clasat doar al treilea. Clar, ceea ce pentru alţii ar fi fost o performanță pentru el a însemnat o înfrîngere. Nu foarte dureroasă, dar înfrîngere.
De ce am vrut să cîştige iar Armstrong? Pentru că am asociat demersul lui, revenirea şi dorinţa de victorie, cu încercarea DE A SFIDA VÎRSTA. Implicit, de a dovedi că există tinereţe fără bătrîneţe. Iată însă că s-a petrecut ce bănuiam și demonstraţia a eşuat. Nu există tinerețe fără bătrînețe. Numai că, deşi a mai murit o iluzie, campionul îşi păstrează neatins locul în istorie şi în legendă. Dincolo de triumful lui Contador, absolut meritat, Armstrong rămîne unic, inegalabil, nepereche.
Amănuntul că ciclistul texan, devotat fundaţiei sale de luptă cu cancerul, “Livestrong”, şi susţinut financiar de RadioShack, o reţea importantă care comercializează produse electronice, şi-a anunţat prezenţa în Marea Buclă 2010 îi face pe admiratorii lui să viseze la o nouă izbîndă. Permiteţi-mi să mă îndoiesc. O spun cu părere de rău, dar sînt convins că vremea învingătorului Armstrong a trecut şi NU SE VA MAI ÎNTOARCE. The end, nu-i așa?