Focul la ei!

Ne mai lipsește puțin pînă să ajungem să sărbătorim și seismul devastator din 1977! Să fie clar, n-am nimic de împărțit cu suporterii lui Dinamo. Dimpotrivă, știu că mulți dintre aceștia merită respectați pentru dragostea și statornicia față de culorile […]

Ne mai lipsește puțin pînă să ajungem să sărbătorim și seismul devastator din 1977!

Să fie clar, n-am nimic de împărțit cu suporterii lui Dinamo. Dimpotrivă, știu că mulți dintre aceștia merită respectați pentru dragostea și statornicia față de culorile roș-albe. Din păcate, în categoria respectivă nu se includ și aceia care, vreo 500, au sărbătorit duminică într-un local de fițe din Capitală 12 ani de la ziua în care au dat foc peluzei din Ghencea! Atunci, pe 10 mai 1997, în timpul unui meci Steaua-Dinamo, au fost arse 4.000 de scaune, iar pagubele s-au ridicat la circa 50.000 de dolari.

Să admitem că și galeria Stelei, mai corect zis o parte a ei, mai sare calul. Nu-i ușă de biserică. Probă că la recenta confruntare dintre aceleași formații, a aruncat torțe aprinse și petarde în zona ocupată de fanii grupării adverse. Drept urmare, Jandarmeria a amendat-o pe Steaua cu 25.000 de euro. Dincolo de asemenea ieșiri în decor, inițiativa de a celebra un incendiu trebuie însă socotită O ABERAȚIE. Nu doar o încălcare a legilor fair-play-ului și a regulilor bunului simț, ci mai mult și mai grav, o sfidare și o batjocorire a acestora. E ca și cum, iertați comparația, la început de martie, poporul român s-ar apuca să danseze în amintirea cutremurului din 1977!

Cu atît mai trist e ceea ce se întîmplă, dar și mai îngrijorător, cu cît istoria echipei din Ștefan cel Mare, BOGATĂ ÎN VICTORII, le oferă suporterilor numeroase ocazii să se întîlnească și să se simtă mîndri.
De exemplu, aceștia s-ar putea reuni în fiecare toamnă pe 19 octombrie, ca să omagieze superbul succes obținut în 1983, cînd Dinamo a surclasat-o pe Hamburg cu 3-0. Triumful acela chiar reprezintă, sau s-ar cuveni să reprezinte, un reper important. La fel cum, în alt plan, de neuitat rămîne tragica dispariție a “eternului căpitan” Cătălin Hâldan. Dar nu, iată că ei preferă să sărbătorească un incendiu, o faptă urîtă, pe care n-o scuză nici o rivalitate! Aici nu încap nuanțe și nici justificări.
Surprinzător, la petrecerea de la Studio Martin au participat și cîțiva fotbaliști dinamoviști, printre care Tamaș, M. Niculae, Cl. Niculescu și Dănciulescu! De presupus că s-au dus mai degrabă DIN TEAMA de a nu intra în gura galeriei. Dar cîtă presiune ar pune ultrașii pe jucători, și pun destulă, prezența celor menționați mai sus e totuși greu de explicat. Deoarece, participînd, ei n-au făcut altceva decît să dea legitimitate, ba și anvergură, unei manifestări reprobabile. Întrucît trebuie judecat că Tamaș et Comp. n-au ajuns la bar fără știința conducătorilor clubului, și aceștia au vina lor. Astfel de gesturi se dezaprobă, nu se încurajează.

Nu mă îndoiesc că se vor găsi unii dispuși să interpreteze rîndurile de față ca un atac împotriva roș-albilor. Pasămite, m-aș lega de Dinamo tocmai spre a învenina atmosfera și a-l împiedica pe liderul Ligii I să cîștige titlul, de care e aproape. NIMIC MAI FALS, să nu amestecăm lucrurile! Dinamo poate să cîștige actualul campionat și încă alte 10 ori 15, nu-i treaba mea. Totodată însă, resping ferm ideea că niște suporteri se pot raporta la momentul arderii unei peluze dintr-un stadion. Indiferent cine sînt ei și al cui e stadionul.