Suporter pînă la moarte

Tanti Vivi a ieşit din comă ca să se intereseze cînd se va juca Dinamo-Rapid

Una dintre surorile mai mici ale maică-mii, Vasilica, e foarte bolnavă. În acte o cheamă Vasilica, dar cei apropiaţi, rude, prieteni şi vecini, o ştiu […]

vineri, 3 aprilie 2009, 5:30

Tanti Vivi a ieşit din comă ca să se intereseze cînd se va juca Dinamo-Rapid

Una dintre surorile mai mici ale maică-mii, Vasilica, e foarte bolnavă. În acte o cheamă Vasilica, dar cei apropiaţi, rude, prieteni şi vecini, o ştiu de Vivi. Cînd a venit de la Periş la Bucureşti, la scurt timp după război, a hotărît că prenumele Vasilica nu i se potriveşte: „Nu-mi place cum sună, aşa că mie o să-mi ziceţi Vivi!”. Şi Vivi a rămas. TANTI VIVI.

Mare amatoare de Operă, se lăuda, ori poate nu, că a văzut Traviata de o sută de ori, cu toate distribuţiile posibile, iar Boema chiar mai des. S-a măritat tîrziu şi cam fără noroc. Dispărut devreme, să fie vreo 20 de ani de-atunci, soţul nu i-a lăsat altă moştenire decît DRAGOSTEA PENTRU RAPID. Ce era Tanti Vivi rapidistă, dar s-a transformat după moartea soţului într-una pătimaşă, devotată trup şi suflet culorilor vişinii.

Nu prea mergea pe stadion, ultima dată a fost la întîlnirea cu PSG, dar nu scăpa nici o partidă a echipei giuleştene transmisă la televizor. Se aşeza tacticos în fotoliu, trăgîndu-şi alături o ceaşcă de cafea şi un flacon de distonocalm. Ţi-e frică?, o provocam, iar dînsa îmi dădea mereu acelaşi şi acelaşi răspuns: „Nu, sînt convinsă că vom cîştiga, dar dacă ne vor fura arbitrii, am să înghit o pastilă sau două!”.

De vreo săptămînă, bătrîna octogenară e în comă. Alternează momentele de luciditate cu cele de absenţă, cînd stă ceasuri întregi ca o STATUIE, cu ochii închişi şi fără să vorbească. Uneori îi recunoaşte pe cei din jur, însă din ce în ce mai rar. Încet, încet, se duce, se stinge.

Joi dimineaţă, s-a trezit brusc din letargie şi a încercat să pronunţe cîteva cuvinte. Am desluşit cu greu ce vrea şi m-am mirat: întreba cînd se va juca, în ce zi şi la ce oră, derby-ul Dinamo-Rapid! „O să-i batem!”, a murmurat, după care, parcă împăcată cu soarta, a tăcut. Mi-e teamă că pentru totdeauna.

Cînd citiţi aceste rînduri, s-ar putea ca mătuşa-mea să nu mai fie. Nimeni nu-i veşnic. Mărturisesc însă că n-am crezut, înainte să trăiesc întîmplarea relatată mai sus, că există cu adevărat suporteri pînă la moarte. Tanti Vivi mi-a demonstrat că greşesc. Există.

Comentarii (117)Adaugă comentariu

leonte (1 comentarii) • 5 aprilie 2009, 8:06

Citesc, vrand-nevrand, nu numai articolele, dar si cateva dintre comentariile de pe forum, care succeda articolele. Am citit si-acum – deci nu e prima oara cand sunt scarbit de ele.
Asta a fost introducerea. Tot din introducere tin sa faca parte si fraza urmatoare: sunt dinamovist de aproape trei decenii, unul inflacarat, si o sa fiu asa pana la sfarsit. deja stiu asta, pentru ca am trecut alaturi de Dinamo printr-o multime de momente grele, care nu m-au indepartat de echipa catusi de putin.
Revenind la subiect: domnule Ioanitoaia, viata nu e doar fotbal. Dar fotbalul contribuie la frumusetea ei. Iar cercul vicios nu e perfect pana cand nu observam ca suporterii contribuie la frumusetea fotbalului. Nu stiu daca nu e prea tarziu pentru gandurile mele bune pentru cea pe care o numiti Tanti Vivi, dar sunt impresionat de frumusetea pasiunii sale pentru fotbal, pentru Rapid. Si nu pot decat sa remarc ca a scris, ea, anonima pana in acest moment, una dintre paginile de istorie pentru acest club, fata de care eu nu am, am spus, o simpatie. Dar am o simpatie uriasa pentru pasiune. Istoria s-a scris deci cu aceasta pasiune anonima, frumoasa, memorabila – iar Dv. v-ati facut, printr-un articol emotionant, cronicarul ei.
De-aici pana la copiii dezabuzati, care evident ca habar n-au ce-nseamna pasiunea pentru fotbal, ci doar ura teribila fata de suporterii adversi, pasii sunt facuti pe acest formum (ca si pe atatea altele). Citind comentariile unor „suporteri” dinamovisti, atat de lipsite nu doar de respect, dar si de minte, imi devine clar ca nu doar moartea, cu tot tragismul aferent, nu conteaza pentru ei, ci nici macar viata, cu toata frumusetea ei. Evident, oamenii astia nu au vreo legatura cu fotbalul, cu mingea, cu farmecul admiratiei pentru vreo echipa, ei traiesc pentru Gigi, pentru Borcea si Turcu, pentru Iancu, pentru toti ceilalti asa-zisi conducatori, pentru „i-am facut”, „i-am umilit”, pentru injuraturi, pentru batai, pentru scanduri sau caramizi aruncate in capul adversarilor, pentru ura revarsata pe forumuri. Aici i-am observat pe dinamovistii „mei”, din pacate. Dar asta nu tine de „afilierea iubirii” la un club. De fapt, clubul nici nu conteaza pentru ei. Conteaza doar ca deversor, mai bine zis ca scuza personala, pentru a-si etala frustrarile, animalitatea chiar. Asa stau lucrurile din pacate.
Pentru Tanti Vivi, pentru cei care stiu sau au stiut sa iubeasca, fie iubirea asta imbracata in orice forma, gandul meu bun. Pentru ceilalti, gandul meu speriat. Nu stiu incotro merge. Stiu insa cum stam.

ptr-LEONTE (294 comentarii) • 5 aprilie 2009, 14:55

Cred ca imi dai si mie dreptul sa am dubiile mele nu neaparat in legatura cu tanti Vivi ci legat de visul domniei sale ? Poate mai degraba D-nul Ioanitoaia cauta in aceste momente de dezamagire legate de nationala romaniei, spiritul Rapidistilor cumva !! Cel putin eu asta cred. In viata e loc si de poezie, nu-i nimic rau in asta totusi eu mai degraba as fi mutumit cu o interventie chirurgical de succes, in acre medicii sa nu accepte „spaga” si dac este posibil tot ei sa „opereze” si frf-ul si liga, etc… etc…

tim (18 comentarii) • 5 aprilie 2009, 16:59

Postez din nou la acest articol, dupa ce am facut-o si acum vreo doua zile. Daca o sa cautati acel comment, o sa vedeti ca v-am rugat atunci, domnule Ioanitoaia, sa nu-i spuneti lui tanti Vivi cat de tare si-au furat-o rapidistii. Sper ca asa veti face cand isi va reveni matusa dumneavoastra. Mi-as dori ca aeasta poveste sa fie doar o nascocire a dumneavoastra, asa, ca sa mascati afinitatea fata de rapid si sa nu aveti pe nimeni asa de bolnav in familie. Oricum, sanatate lui tanti Vivi si fruntea sus domnule Ioanitoaia, preferatii dumneavoastra puteau sa si-o fure muuuuult, dar muuuult mai rau. Ce sa-i faci, asa se intampla cand te iei la tranta cu ursul!!!

Ovidiu Ioaniţoaia (118 comentarii) • 5 aprilie 2009, 17:16

Mulţumesc tuturor celor care au transmis mesaje de îmbărbătare pentru Tanti Vivi. Din păcate, ea s-a stins duminică dimineaţă, la ora 04:50. Dumnezeu s-o ierte!

another4one (4 comentarii) • 5 aprilie 2009, 18:22

Dumnezeu sa o odihneasca in pace…

dinamovist-buc (294 comentarii) • 5 aprilie 2009, 18:40

Imi cer scuze daca m-am indoit pentru o clipa !! D-zeu sa o aibe in paza !!

catalin (2 comentarii) • 5 aprilie 2009, 19:02

frumos!

The Silence Of The Lambs (98 comentarii) • 5 aprilie 2009, 19:32

Pentru leonte

Cioran spunea intr-o lucrare a sa:…” Inainte de a fi o eroare de fond, viata e o greseala de gust, pe care nici moartea, si nici chiar poezia nu ajung sa o indrepte…”
ceea ce ne face sa ne indoim de gusturile lui Tanti Vivi, dar il accepta ca orice alt gust, de altfel….

Numai ca in cazul d-tale, faptul ca acuzi neconditionat dinamovistii, ignorind in mod voit gesturile incalificabile facute de favoritii domniei talede sorginte indiana, nu face altceva decit sa ne duca cu gindul la proverbul romanesc care spune ca … „cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia…”

Cu respect te saluta un dinamovist convins ca mizeria umana nu poate sa sufoce la infinit valoarea reala.

Hai Dinamo!!

The Silence Of The Lambs (98 comentarii) • 5 aprilie 2009, 19:35

Desigur… D-zeu s-o aiba in paza, acolo sus, pe Tanti Vivi…

writeman (1 comentarii) • 6 aprilie 2009, 13:36

asta e cel mai frumos articol al domnului ovidiu ioanitoaia pe care l-am citit pana acum. nu sunt un fan, poate dimpotriva, dar asta da. respect!

Alina (1 comentarii) • 14 august 2009, 9:56

Buna Ovidiu,
Sunt Alina Nitescu, sper sa-ti amintesti de mine. Nu mai am telefonul tau, adresa mea de mail este mdumitrescu1@yahoo.fr. Sper ca o sa putem sa vorbim cat de curand. Poate imi lasi un numar de telefon. Multumesc,
Alina

Costi (2 comentarii) • 24 ianuarie 2013, 12:12

foarte emotionant articolul. Cu totii vom iubii rapidul pana la moarte. FZR !

Costi (2 comentarii) • 24 ianuarie 2013, 12:14

Dumnezeu sa o aibe in grija !

Frankie Frankishor (1 comentarii) • 24 ianuarie 2013, 23:10

Multa sanatate ii doresc.

dan cocias (1 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 10:34

sa i dea dumnezeu sanatate. eu sunt stelist, nu sunt rapidist, dar asta nu cred ca are vreo importanta

amicu (17 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 15:56

Tanti Vivi n-a murit..s-a dus acolo in randul adevaratilor RAPIDISTI, atat jucatori, antrenori,artisti sau suporteri de rand. Acum e la o vorba alaturi de Dan Coe, Sandu Neagu, Florian Pittis, Colea Rautu, George Dinica auzindu-se in fundal muzica Mariei Radu

Cip (12 comentarii) • 15 februarie 2013, 15:34

Dumnezeu s-o ierte.
A plecat cu Rapidul în suflet. Sunt rapidist, dar nu neg că ar exista suporteri din alte tabere care sunt la fel de pătimași. Totuși, pentru emoțiile răscolitoare și atitudinea semeață, entuziastă, mereu încrezătoare, noi rămânem printre ultimii suporteri ai fotbalului romantic, alături de timișoreni, craioveni, clujeni, un soi de Lupul Singuratic al Unirii Urziceni. Noi suntem cântecul de lebădă al acestui sport transformat în afacere și instrument de imagine. Sper ca fotbalul să moară și să renască, plin de vigoare și de curățenie, ca într-o Yuga, pentru că unește oamenii, nu-i desparte. Cred cu tărie în fotbalul romantic, jucat cu inima, sper ca, bunic fiind, să privesc alături de nepoții mei Rapidulețul jucând în noul FOTBAL.